Magiun

La vreme de toamnă, un preparat tradiţional care ia drumul cămării, este magiunul de prune. Având o denumire asemănătoare în limba turcă - macun

Ștefan Baciu, 25.10.2014, 09:56

La vreme de toamnă, un preparat tradiţional care ia drumul cămării, este magiunul de prune. Având o denumire asemănătoare în limba turcă – macun (se citeşte maciun – n.r.), magiunul este o pastă din pulpă de fructe, lăsată multe ore la fiert înainte de a fi pusă în borcane. De menţionat că un kg de magiun este obţinut din circa 5 kg de prune bine coapte, zemoase şi dulci.

Prepararea nu este complicată, pericolul fiind acela ca magiunul să prindă gust de afumat fie din cauza unui foc prea puternic, fie pentru că nu a fost amestecat periodic. Prunele trebuie spălate, apoi li se îndepărtează codiţele şi li se scot sâmburii. După aceea, pentru a mai reduce timpul de fierbere, prunele trebuie trecute prin maşina de tocat sau terciuite cu ajutorul unui pasator, după care sunt puse la fiert. În variantă tradiţională, prunele sunt fierte într-un vas de lut pus deasupra jarului, amestecând periodic, până când, după 6 … 8 ore, volumul pastei de prune se reduce la un sfert faţă de cel iniţial.

Magiunul de prune poate fi pregătit şi în bucătărie. Prunele pot fi puse într-o cratiţă la fiert şi pe aragaz, apoi, după vreo două ore, vasul poate fi trecut în cuptor unde va rămâne câteva ore până când magiunul scade suficient de mult. Atunci câ se răceşte, lingura trebuie să stea vertical in această pastă. Magiunul poate fi turnat fie cald, fie rece în borcane care trebuie păstrate apoi la întuneric, într-un loc răcoros. Dacă a fiert suficient, magiunul de prune nu are nevoie de conservanţi. De asemenea, nu se adaugă nici zahăr, fructoza din prune fiind suficientă pentru ca magiunul să aibă un gust plăcut, dulce-acrişor.

Magiunul de prune poate fi consumat ca atare, întins pe o felie de pâine, sau poate fi folosit la diverse produse de patiserie precum cornuleţe, tarte şi checuri sau pentru a umple gogoşi sau clătite.