Preparate câmpeneşti la ceaun
Tocanele de carne cu multe, multe legume şi puiul la ceaun sunt mâncăruri tradiţionale pentru serbările câmpeneşti.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ștefan Baciu, 19.07.2019, 10:32
Sărbătoarea Sfântului Ilie (20 iulie) marchează mijlocul verii pastorale, când ciobanii coborau pentru prima dată în sate de la urcarea turmelor pe munte. Cu această ocazie erau organizate târguri şi bâlciuri care durau mai multe zile, un obicei care s-a păstrat în unele locuri din România. În Apuseni, de Sf. Ilie este organizat Târgul de fete de pe Muntele Găina, iar în Gorj este organizată, în această săptămână, Nedeia de la Polovragi. Un alt obicei de Sf. Ilie este retezatul stupilor, când apicultorii recoltează pentru prima dată mierea de albine, operaţiune urmată de o petrecere cu cântec şi joc.
Vara este anotimpul celor mai multe serbări câmpeneşti, ocazii de a asculta muzică tradiţională, dar de a petrece alături de familie şi de prieteni. Se poate spune că serbarea câmpenească este o alternativă la “ieşirea la iarbă verde, iar în locul grătarului cu cărbuni poate fi utilizat ceaunul.
Tocanele de carne cu multe, multe legume şi puiul la ceaun sunt mâncăruri tradiţionale pentru serbările câmpeneşti. Puiul la ceaun este pe cât de uşor de preparat, pe atât de gustos. Avem nevoie de unul sau de doi pui pe care îi tăiem în bucăţi mai mici, pe care le sărăm şi le condimentăm cu puţin piper. În Transilvania, datorită influenţei bucătăriei maghiare, carnea de pui este condimentată şi cu boia. Bucăţile de carne sunt apoi pregătite într-un ceaun de fontă, suspendat pe pirostrii, deasupra jarului. În ceaun se toarnă ulei sau se topeşte untură, cât să acopere bucăţile de carne care se rumenesc în scurt timp, fiind tocmai bune pentru a fi consumate. Aceasta este cea mai simplă reţetă de pui la ceaun, care se poate servi imediat cu mujdei de usturoi şi cu mămăligă.
Un preparat tradiţional pentru serbările câmpeneşti din zona Gorjului este tocan de oaie. Se pregăteşte în ceaun de fontă, la cârlig. Conform obiceiului ciobanilor din zona Gorjului, ceaunul de fontă trebuie atârnat într-un cârlig, deasupra focului făcut, în mod tradiţional, cu lemne din pădure. Tocanul poate fi pregătit însă şi în bucătărie, pe plită, preferabil tot într-un vas de fontă. Avem nevoie de carne de oaie, pulpă sau coaste, de câteva cepe şi de câţiva ardei uscaţi.
De menţionat că în Oltenia, există obiceiul de a pune la uscat ardei roşii, asemănători cu capia, dar mai puţin cărnoşi din care se fac diverse mâncăruri şi care, datorită aromei lor, sunt folosiţi şi la prepararea tocanului. Li se mai spune şi raci. Mai avem nevoie de câteva boabe de piper negru, de una, două foi de dafin şi de câteva boabe de ienibahar. La început se pune grăsimea sau seul de oaie în tuci şi se lasă să se topească, urmează bucăţile de carne de oaie, se adaugă apă şi se lasă să fiarbă la foc mic până când carnea se desprinde de pe oase.
Se îndepărtează oasele, adăugăm cepele, tăiate solzişori şi ardeii, tocaţi mărunt, precum şi celelalte condimente, iar carnea se va prăji uşor, în seu, la foc mic. Spre sfârşit, punem şi sare, după gust. Tocanul gorjenesc se serveşte cu mămăligă, preferabil cu murături şi cu un pahar de vin roşu, sec sau demisec.
