Mâncăruri cu ștevie
În lumea satului românesc de altădată era o expresie: „dacă a apărut ștevia, am scăpat de foame”. Fiind bogată în vitamine, ștevia avea, de fapt, multe beneficii după perioada de iarnă datorită faptului că a fost și este folosită în cura de detoxifiere de primăvară, contribuind la revigorarea organismului.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ștefan Baciu, 17.04.2026, 18:00
Ştevia este o plantă perenă, cu frunze mari și alungite, foarte răspândită în România, care crește în mod spontan în grădinile necultivate și pe pășuni. Datorită frunzei mari, i se mai spune și limba boului, dar este cunoscută sunt mai multe nume precum dragavei sau dragaveică, dragomir sau măcrișul-cucului. Este folosită la salate, la ciorbe, precum și la mâncăruri cu carne. În gospodăria tradițională, rădăcina plantei era utilizată pentru obținerea unor culori.
În Oltenia se pregăteau „păpușile de dragavei”, o mâncare făcută repede, la muncile câmpului. Frunzele de ștevie, cărora li se îndepărtau nervurile mai groase, erau puse una peste alta, erau rulate și apoi legate cu o ață. Date cu puțin ulei, aceste mănunchiuri erau coapte pe plită, fiind întoarse de pe o parte pe alta. Li se îndepărtau ațele, erau puse într-un castron, cu un ardei iute, tăiat felii, cu un morcov și o ceapă mărunțite și fierte în apă cu sare. Această mâncare, căreia i se mai spunea şi saramură de ştevie, era servită, de obicei, la muncile câmpului, alături de mămăligă.
La fel de rapid poate fi pregătită așa-numita omletă țărănească, desigur, cu ștevie. Spălată în mai multe ape, ștevia trebuie lăsată la scurs și apoi tăiată fideluță. Mai avem nevoie de o ceapă sau de o legătură de ceapă verde pentru că tot se găseşte acum, în perioada primăverii. Ne mai trebuie puțină brânză telemea, o legătură de pătrunjel și, desigur, câteva ouă. Ceapa, tocată mărunt, se pune într-o tigaie cu ulei încins, apoi se adaugă ștevia, ouăle bătute, mărarul și pătrunjelul, spălate și tocate mărunt, sare și piper, după preferințe. Se servește fierbinte, după ce deasupra ei se presară telemea rasă sau mărunțită.
Frunzele de ștevie sunt folosite și la ciorbe. Se iau 20-30 de foi de ștevie, cărora li se scot nervurile după care se opăresc și se lasă la scurs. Se toacă mărunt câteva legume, o ceapă, un morcov și, eventual, un ardei gras și se călesc ușor în ulei. Aceste legume sunt puse la fiert, într-o oală, împreună cu ștevia, cu o ceașcă de orez, iar spre final se adaugă borș fiert separat sau borș granulat, se adaugă două linguri de pastă de roșii și se potrivește de sare. Ciorba poate fi dreasă cu smântână. În ciorbă pot fi puse la fiert și bucăți de costiță afumată de porc.
Frunzele de ștevie pot fi transformate în piure și servite ca garnitură la o friptură la tavă. De asemenea, frunzele de ștevie pot înlocui cu succes frunzele de vițe de vie sau foile de varză ca înveliș al sarmalelor cu carne de vită și de porc.
