Romulus Rusan

Scriitor și activist civic după 1989, Romulus Rusan a lăsat românilor o moștenire din care recuperarea memoriei reprezintă partea cea mai importantă și consistentă. El face parte din generația sacrificată a românilor din anii regimului comunist și și-a pus energia în tot ce a făcut pentru ca ca acele timpuri să nu se mai întoarcă.

Steliu Lambru, 11.05.2026, 15:45

Numele scriitorului Romulus Rusan este sinonim cu cel al recuperării memoriei din anii comunismului, memorie care a avut grav de suferit înainte de revoluția din decembrie 1989 din cauza represiunii și a cenzurii. Împreună cu soția sa, poeta Ana Blandiana, el a creat o adevărată instituție privată prin care publicului român și străin i se reda dreptul de a ști istoria necenzurată.

Romulus Rusan s-a născut în 1935 și a murit în 2016, în vârstă de 81 de ani. De formație inginer mecanic, Rusan a avut talent și pentru arta scrisului. A debutat în revista literară ”Steaua” la 19 ani cu un text de critică literară. A mai scris critică de cinema, proză scurtă, impresii de călătorie și a fost autor de interviuri. A publicat 16 cărți, una dintre cele mai de succes fiind ”America ogarului cenușiu”, apărută în 1977, eseu despre continentul american. După 1989, a fost membru fondator al organizației non-guvernamentale Alianța Civică și al Memorialului de la Sighet, proiect vast de transformare a închisorii din orașul Sighetu Marmației în muzeu al represiunii comuniste. A înființat și coordonat programul de istorie orală din cadrul Memorialului Sighet, tot în această instituție derulând simpozioane, conferințe, școli de vară, editări de reviste și volume de documente și interviuri cu cei care au avut de suferit între 1945 și 1989. La Memorialul de la Sighet au conferențiat și personalități ale lumii actuale precum istoricul britanic Dennis Deletant, istoricii francezi Stephane Courtois și Thierry Wolton, disidentul rus Vladimir Bukovski. Romulus Rusan a fost director științific al Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, organism guvernamental care studiază, documentează și susține conștientizarea publică a istoriei comunismului în România. A fost premiat de mai multe instituții și decorat în anul 2000 cu Ordinul național ”Pentru Merit” în grad de cavaler pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii.

În mai multe apariții publice, Romulus Rusan a rezumat circumstanțele în care s-a născut celebrul Memorial. ”Pentru că era o închisoare liberă, ca să spun așa, adică dezafectată în urmă cu mai bine de un deceniu, colegii de la Sighet ne-au spus că ar fi o posibilitate să cerem acea clădire ca s-o reabilităm, pentru că era o ruină. Era în ultimul hal. Pe urmă, puteam instala în ea muzeul și să facem în cimitir un aranjament arhietctural în memoria morților din acea închisoare și din toată țara. Pe de altă parte, Sighetul, deși a fost o închisoare mică față de Gherla, față de Aiud, față de Canal, față de Pitești, avea o densitate emoțională deosebită pentru că acolo fusese exterminată elita interbelică, elita României Mari, ctitorii României moderne: Iuliu Maniu, Brătienii, preoții, țărani, militarii, tot ce fusese de frunte în știința, în literatura, în ziaristica interbelică. Cei mai mulți dintre acei exterminați au fost exterminați la Sighet. Deci aceste două condiții, faptul că închisoarea era disponibilă și că acolo fusese exterminată elita, făcea din Sighet un loc pe care mi l-am fixat de la bun început ca loc pentru Memorialul Victimelor Comunismului.”

Închisoarea Sighet a fost construită în 1897 ca închisoare de drept comun în timpul administrației austro-ungare. După 1945, aici au început să fie aduși deținuți politici, ținuți în condiții inumane și mulți și-au găsit sfârșitul. A fost cunoscută și ca ”închisoarea miniștrilor”. În 1977, ea a fost dezafectată și a intrat într-un proces de degradare. În 1994, închisoarea a intrat într-un amplu program de reabilitare pentru a fi transformată în muzeu, deschis în anul 2000. Întregul spațiu al închisorii este unul dedicat durerii, suferinței și reculegerii și pot fi văzute și opere de artă. Grupul statuar “Cortegiul Sacrificaților” al sculptorului Aurel Vlad este azi iconic pentru identitatea muzeului. Tot din cadrul Memorialului face parte și Cimitirul săracilor unde au fost îngropați deținuți politici morți aici.

Specificul Alianței Civice ca organizație cetățenească și implicarea ei în ridicarea primului memorial al victimelor comunismului de la Sighet au fost decisive în ceea ce a devenit primul memorial de acest fel din lume. Ce a însemnat Alianța Civică pentru ce este azi Memorialul Sighet a fost explicat de Romulus Rusan. ”Alianța Civică a fost la baza proiectului și, de la bun început, atuul proiectului a fost că era unul a societății civile. De atunci, s-au mai făcut memoriale, ce-i drept, mai târziu, dar ele erau făcute de stat, fie de muzee de stat, fie chiar de guvern, cum s-a întâmplat cu Casa Terorii la Budapesta. Faptul că exista Alianța Civică ne-a permis să începem dintr-odată, pe toată suprafața țării, în mai mult de 15 județe, proiectul de istorie orală. Era înregistrarea amintirilor celor care trecuseră prin Gulag. Alte posibilități nu aveam atunci.”

După moartea sa, poeta Ana Blandiana a înființat un premiu care poartă numele lui Romulus Rusan, premiu care a ajuns la a cincea ediție. Iar câștigătoarea anului 2025 este scriitoarea Smaranda Vultur pentru cartea de literatură a memoriei ”Francezi în Banat, bănățeni în Franța”.