Canalul Sip

În urmă cu 130 de ani, între localitățile Baziaș și Turnu Severin de pe Dunăre, se inaugura canalul navigabil Sip. Lucrările de îndepărtare a stâncilor din șenalul navigabil fuseseră începute în 1834, la inițiativa guvernului austro-ungar, și se finalizaseră în 1896 cu apariți noii construcții.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Steliu Lambru, 13.09.2026, 14:41

Zona cea mai spectaculoasă pe care o formează Dunărea, în cei 2850 de kilometri pe care îi parcurge din Munții Pădurea Neagră, din Germania, până la vărsarea în Marea Neagră, în România, este defileul său. Acolo, marele fluviu taie Munții Carpați și oferă lumii un habitat natural unic. Însă pe cât de spectaculos este peisajul de acolo, pe atât de periculoasă era navigația până la jumătatea secolului al XIX-lea. Sursele timpului consemnează accidente ale navelor, scufundări și eșuări, sectorul de la Cazane fiind cea mai dificilă parte din defileu pentru navigație.

Marile proiecte au aproape întotdeauna o susținere politică. După încheierea tratatelor de pace care au urmat războiului ruso-turc din 1877-1878, proiectul unui canal prin care navigația pe Dunăre să fie ușurată a fost asumat de administrația austro-ungară. Astfel, un canal de peste doi kilometri lungime, 73 de metri lățime și patru metri adâncime a fost săpat în malul drept al Dunării. Începea din fața orașului Orșova și se termina în dreptul satului Sip, construcția primind numele satului. În 1969, la 73 de ani de la inaugurare, construcția barajului hidrocentralei de la Porțile de Fier a dus la creșterea nivelului apei din lacul de acumulare și la scufundarea canalului Sip.

Inginerul Michael Românu este cartofil și a adunat, de-a lungul anilor, fotografii cu zona defileului Dunării. Pe cele murdare, rupte, îngălbenite, cu părți lipsă le-a restaurat. A organizat expoziții cu Băile Herculane, Orșova Veche, Clisura Dunării, Turnu Severin, Cazanele Dunării, Fabrica de Locomotive cu Aburi Reșița, insula Ada Kaleh. La împlinirea a 130 de ani de la deschiderea canalului Sip, Michael Românu a pus într-o expoziție 240 de fotografii și cărți poștale în formatele 10×15 cm și A4.

”Se împlinesc 130 de ani de la inaugurarea canalului Sip, care a jucat un rol extraordinar de important, nu numai pentru România, pentru viitorul ei, ci și pentru toată Europa Centrală și mai departe. Spun aceasta pentru că în porțiunea Dunării de la Turnu Severin la Baziaș au fost foarte multe cataracte. Deci era o zonă cu stânci în apă care trebuia înlăturate de acolo pentru a face posibilă, cât de cât, circulația navelor fluviale, a șlepurilor cu mărfuri și a altora.”

Michael Românu crede că mereu trebuie să ne aducem aminte de înaintași, de cei care au creat piesele care formează bazele de date de azi. Unul dintre acești înaintași a fost fotograful Geza Hutterer (1864-1917):

”Eu dedic toate expozițiile mele unui fotograf care se numește Geza Hutterer. A trăit la Orșova, a fost un fotograf care, începând cu 1890 până în 1917, cât timp a trăit, a făcut extraordinar de multe fotografii în această zonă. Datorită lui, avem astăzi această mare posibilitate de a vedea cum era viața pe atunci, cum erau oamenii, cum erau locurile, orașele și așa mai departe.”

L-am întrebat pe Michael Românu în ce constă expoziția în care aduce în fața ochiului omului de azi un proiect pierdut:

”Cele 240 de fotografii fac, prin analogie, un roman. Toate fotografiile mele sunt împărțite pe capitole. Expoziția cu canalul Sip începe cu primul capitol în care se văd stâncile care existau în albia Dunării. După aceea, sunt utilajele și mașinile fluviale care au fost folosite pentru construcția canalului Sip. Urmează un alt capitol, aspecte din timpul efectiv al lucrărilor la canal. Apoi, urmează inaugurarea canalului Sip. La acest capitol am mai multe fotografii care joacă un rol foarte important în sensul că, pe 26 septembrie, deci cu o zi înainte, a venit împăratul Austro-Ungariei Franz Joseph la Orșova-Gară unde s-a întâlnit cu regele Carol I al României. După aceea, a venit și regele Aleksandar al Serbiei acolo. Împreună au mers în orașul Orșova, au vizitat orașul vechi Orșova. După aceea, au participat la o slujbă religioasă mică la biserica catolică din Orșova.

Tot împreună au mers, după aceea, la Băile Herculane. Se știe că Băile Herculane erau pe vremea aceea o stațiune extraordinară de importantă, inclusiv împărăteasa Austriei Sisi venea în fiecare an la Băile Herculane. După ce au terminat vizita la Orșova și Băile Herculane, au plecat împreună din portul comercial din Orșova spre canalul Sip cu vaporul de pasageri Franz Joseph. Ajunși la canal au ancorat la un ponton și au fost întâmpinați de câteva mii de oameni sosiți pentru inaugurarea canalului. De aici, au plecat la București, și, mai departe, la Sinaia.

Prin construirea canalului Sip, șlepurile încărcate cu țiței, au putut să ajungă la Orșova unde erau în portul comercial două rezervoare mari și acolo era descărcat țițeiul. Mai departe, el era pompat în niște vagoane-cisternă pentru căile ferate și, de acolo, era dus în gara din Orșova veche, pe o distanță de 2,5-3 kilometri, până la rafinărie sau Fabrica de Petrol din Orșova, așa cum se numea pe atunci.”

În urmă cu 130 de ani, se deschidea canalul Sip, o adevărată eliberare pentru navigația dunăreană paneuropeană. El este însă azi o parte a memoriei păstrată, din fericire, și în imagini.