Istoricul Gheorghe Brătianu
Numele lui Gheorghe Brăianu este asociat disciplinei istoriei, dar și politicii. Fiul celebrului politician Ion I. C. Brătianu, Gheorghe Brătianu a fost autor a numeroase volume și studii de istorie a României care au făcut să fie considerat unul dintre cei mai valoroși istorici români. Numele său este aureolat și de calitatea de deținut politic, victimă a regimului comunist.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ion Puican, 28.06.2026, 11:30
Între marile nume ale istoriografiei române a secolului XX un loc important îl ocupă Gheorghe I. Brătianu. Grupați în jurul ”Revistei Istorice Române” a anilor 1920, tinerii de atunci Constantin C. Giurescu, Petre P. Panaitescu, Gheorghe I. Brătianu și alții au propus noi principii de metologie istorică pentru îndepărtarea de gândirea pozitivistă de până atunci și au fondat Școala Nouă. În acel spirit, Brătianu a strălucit prin textele lui fiind considerat de mulți liderul generației sale.
Născut pe 28 ianuarie 1898 la Ruginoasa, județul Iași, Gheorghe I. Brătianu era fiul politicianului liberal Ion I. C. Brătianu și al primei sale soții, prințesa Maria Moruzi-Cuza. Deși absolvent de Drept, Brătianu este foarte atras de istorie pe care o studiază la Sorbona. Acolo își va susține, în 1929, doctoratul cu o teză despre comerțul genovez la Marea Neagră în secolul al XIII-lea. Ca produs al învățământului francez, Gheorghe Brătianu a fost influențat de Școala franceză de istoriografie de la Annales. A fost profesor universitar și membru al Academiei Române. Din vasta sa operă istorică, volumele ”O enigmă și un miracol istoric: poporul român”, ”Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești” și ”Marea Neagră” sunt cele mai cunoscute și apreciate.
Asemenea altor tineri din generația sa, Brătianu a luptat pe frontul primului război mondial și a făcut politică. Mai mult, Brătianu a participat și la luptele din Crimeea din cel de-al doilea război mondial până în 1942. A fost căsătorit cu prințesa Elena Sturdza cu care a avut trei copii, și a murit în detenție în închisoarea de la Sighet, la 55 de ani. Este considerat unul dintre simbolurile patriotismului românesc. Atunci când i s-a propus plecarea în Franța pentru a nu fi arestat, ar fi spus: ”un Brătianu nu-și părăsește țara niciodată.”
Ca politician, Brătianu a condus o facțiune a Partidului Național Liberal apropiată de regimul autoritar al regelui Carol al II-lea. Deși francofil, în al doilea război mondial Brătianu a pledat pentru alianța cu Germania nazistă. După instalarea regimului comunist în 1945, Brătianu a fost arestat și încarcerat în închisoarea de la Sighetul Marmației, asemenea majorității politicienilor români democrați. Într-un interviu din 1996 acordat Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, un alt istoric român important, Petre Ș. Năsturel, își amintea împrejurările care au premers arestării lui Gheorghe I. Brătianu în 1950.
”Cunoşteam pe profesorul Brătianu, dar eu nu făcusem secţia de istorie, ci secţia de filologie greco-latină şi bizantină. Dar profesorul ţinea la mine şi voia chiar să mă angajeze la Institutul de istorie al lui Iorga, pe care-l conducea. Dar într-o zi, o zi sinistră, profesorul Gheorghe Brătianu, ca şi alţi cercetători şi oameni de ştiinţă de renume internaţional, au fost siliţi să rămână la ei acasă. S-a pus problema cum să le ajungă publicaţiile ca să poată lucra acasă mai departe şi cum să li se publice lucrările. Și-atunci s-a organizat o întreagă filieră, cu doamna Elena Brătianu, soţia profesorului, cu profesorul Mihai Berza, cu mine, apoi cu un preot francez catolic, părintele Emil Jean, care rămăsese în ceea ce fusese Institutul Francez de Studii Bizantine din strada Christian Tell.”
Relațiile excelente dintre România și Franța au fost cele care au salvat opera lui Brătianu. În acele vremuri în care domina teroarea stalinismului, totul părea lipsit de perspectivă. Petre Ș. Năsturel.
”Acest preot francez, prin ambasada Franţei, trimitea la Paris unui mare prieten şi mare învăţat, părintele Vitalien Laurent, lucrările inedite ale lui Brătianu, cărţi şi articole. Şi aşa, tot ce a scăpat de la distrugere se datorează acestui lanţ de bunăvoinţă şi de demnitate românească, cu ajutorul Franţei. Pe urmă, lucrările au apărut la Paris, la Munchen, în alte locuri, dar au fost păstrate patrimoniului românesc. Şi după un număr de ani, lucrările lui Brătianu, tipărite în Franţa şi Germania, s-au tradus în româneşte ca să fie la îndemâna românilor noştri din ţară.”
Astăzi, atunci când privim în trecut, totul pare mai ușor, mai simplu, iar unii își permit chiar luxul nostalgiei. Însă atunci totul ținea de viață și de moarte. Petre Ș. Năsturel.
”Era foarte primejdios, mai primejdios era, întâi de toate, pentru Brătianu, care, în cele din urmă, şi-a încheiat zilele în chinurile închisorii de la Sighet. Mai era foarte primejdios pentru Mihai Berza, care la vremea aceea avea doi copii mici. Era și pentru mine, care n-aveam atunci nici soţie nici copii, dar îi aveam pe părinţii mei care trăiau cu mine şi pe care îi întrețineam. Dar toţi ne-am făcut datoria şi e un lucru care trebuie cunoscut. În Occident, mi-am dat seama că oamenii îşi închipuie că românii au rămas pasivi sub parşiva ocupaţie sovieto-românească comunistă. Au fost şi la noi oameni care au ştiut să lupte, unii au căzut, unii au murit în puşcărie, alţii au scăpat. Printre cei scăpaţi sunt şi eu.”
Gheorghe Brătianu a fost unul dintre marii istorici ai României din secolul XX. Mult timp pus la index din motive politice, el a fost restituit opiniei publice române în numele libertății după 1989.