Ajutor occidental în vreme de război

Armele, banii și sprijinul Occidentului susțin Ucraina în lupta cu Federația Rusă. Cum a evoluat acest ajutor, cât mai poate dura și care este miza pentru Europa?

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Cristea, 18.09.2026, 16:00

Sprijinul Statelor Unite și al Europei a permis Kievului să reziste de mai bine de patru ani și jumătate în fața unei armate ruse mult mai mari. Întrebarea care se pune acum este: cât de solid mai este acest sprijin și în ce măsură poate el să schimbe cu adevărat cursul războiului? Pe front se duce acum nu doar o bătălie pentru teritoriu, ci și o competiție tehnologică fără precedent. Drone, inteligență artificială, război electronic, rachete cu rază lungă de acțiune – toate influențează regulile confruntării. Iar în această cursă, Ucraina încearcă să transforme sprijinul occidental într-un avantaj decisiv. Aceasta, în condițiile în care țara este supusă simultan presiunii de pe front, bombardamentelor asupra oraşelor şi unui război sistematic împotriva infrastructurii sale energetice.

Analistul militar Radu Tudor, despre sprijinul occidental:

„E un sprijin militar, financiar, logistic, economic 100% în favoarea Ucrainei. Avem dovada clară a faptului că eroismul ucrainenilor care îşi apără ţara, care îşi apără integritatea teritorială, nu ar fi putut fi materializat în felul în care s-a întâmplat fără sprijinul masiv occidental. Câteva sute de miliarde de euro şi de dolari au venit către Ucraina, o ţară foarte greu încercată de acest război sângeros de invazie al Rusiei pe teritoriul ucrainean.

Vladimir Putin, în momentul în care a declanşat acest război ilegal, îşi imagina că va cuceri şi va invada Ucraina în trei zile. Ei bine, iată că au trecut mai bine de patru ani şi jumătate şi nu doar că Ucraina rezistă, dar începe să dea câte o lecţie usturătoare Rusiei, începe să-şi pună la punct nişte sisteme moderne de armament.

Și Occidentul a trebuit să facă pasul înainte, pentru că până acum sprijinul care a venit a ţinut cont de un principiu care poate fi pus la îndoială, să spunem, şi anume, neprovocarea Rusiei. Rusia deja a provocat daune imense, de sute de miliarde, Ucrainei, deja a declanşat un război care cutremură întreaga Europă şi occidentalii au spus: nu vom livra rachete cu o rază mai lungă de acţiune, rachete foarte eficiente, care să lovească obiective pe teritoriul Federaţiei Rusie.

Ei bine, această ezitare a Occidentului a dus şi la prelungirea războiului, pentru că e clar că Putin nu va opri acest război, dar dacă Ucraina va avea capacități mai puternice de apărare şi va avea puterea de a lovi obiective strategice pe teritoriul Federaţiei Ruse, această operaţie fiind absolut permisă şi legală, potrivit convenţiilor internaţionale – o ţară invadată, atacată, are dreptul să se apere – atunci s-ar putem să auzim veşti foarte bune din Ucraina în cel mai scurt timp.”

La reuniunea de la Kiev a aşa-numitei Coaliţii pentru Voinţă, organizată în august, chiar de Ziua Independenţei Ucrainei, promisiunile au fost de transformare a sprijinului pentru Kiev dintr-o politică bazată predominant pe livrarea de armament într-un parteneriat industrial şi tehnologic pe termen lung. Londra va permite inclusiv accesul la tehnologie clasificată necesară producerii în Ucraina a rachetelor de croazieră Storm Shadow, iar Parisul va putea furniza informaţii tehnice despre racheta SCALP, armă cu o rază de acţiune de peste 250 de km. Cred că demersul acesta trebuia făcut mai demult, spune analistul militar Radu Tudor:

„Ar fi trebuit ca statele occidentale, în ajutorul de sute de miliarde pe care l-au dat Ucrainei, să includă şi transferul de tehnologie.

„Îţi produci tu, Ucraina, propriile tale arme pentru a te apăra, dar noi îţi furnizăm tehnologia cea mai performantă” – şi asta au cerut şi ei. Cred că mai degrabă un transfer de tehnologie occidentală către Ucraina nu ar duce la prelungirea războiului, ci, dimpotrivă, la scurtarea lui.

Dacă Ucraina, aşa cum este ea acum, reuşeşte să lovească obiective strategice, când va avea tehnologie şi rachete occidentale performante, ar putea să pună la punct Rusia în foarte scurt timp. Şi Putin, din păcate, nu înţelege decât mesajul de forţă şi atunci, văzând decalajul uriaş şi văzând capacitatea Ucrainei, s-ar putea să fie nevoit să caute o soluţie de pace, o pace pe care ne-o dorim cu toţii. Și-o doresc în primul rând ucrainenii, dar cel mai mult alături de ei şi noi, cei din spaţiul euroatlantic.”

Dacă în primii doi ani ai invaziei, Statele Unite au fost principalul furnizor de armament avansat pentru Ucraina, în 2026 tabloul arată diferit. Europa a devenit principalul pilon al sprijinului pentru Kiev, în timp ce accesul Ucrainei la anumite sisteme americane rămâne esențial, în special în domeniul apărării antiaeriene. Iar în această zonă este și una dintre principalele vulnerabilități, atrage atenția Radu Tudor:

„Cred că cea mai mare vulnerabilitate a ucrainenilor o reprezintă în momentul de faţă sistemele antirachetă. Ceea ce vedem în fiecare zi şi anume măcelul incredibil asupra civililor pe care ruşii îl fac în Kiev, dar şi în multe alte oraşe, este şi din cauza faptului că Ucraina a epuizat armamentul şi muniţia din perspectiva apărării antirachetă.

De aici vine cererea insistentă a lui Volodimir Zelenski către Statele Unite, dar şi către alte state: daţi-ne sisteme Patriot. Cu 30 de sisteme Patriot, Ucraina şi-ar putea apăra întregul teritoriu în faţa rachetelor de croazieră, în faţa rachetelor hipersonice lansate de Rusia. Neexistând această capacitate şi nici dorinţa suficient de bine conturată a statelor occidentale să ofere aceste sisteme, ele sunt pe stoc.

România a dat un exemplu din acest punct de vedere. Noi, din cele şapte sisteme achiziţionate, am donat unul Ucrainei.

Evident că sunt şi alte state, cu economii mult mai puternice decât a ţării noastre, care ar putea să facă acest gest. Germania a dat trei sisteme, Olanda a dat un sistem, au fost gesturi foarte binevenite, dar fiecare stat membru NATO, dacă ar putea să facă un astfel de gest, Ucraina ar fi protejată 100%.”

De cealaltă parte, în această ecuație Ucraina oferă Occidentului ceva ce nu poate fi simulat într-un poligon: experiența unui război real, de mare intensitate, iar lecțiile învățate de militarii ucraineni se predau acum în statele membre NATO.