Percepții antice despre Pontul Euxin
Marea Neagră este marea prin care România iese în lumea largă, marea prin care nave și marinari români ajung pe orice meridian. Și azi, și în trecut, Marea Neagră face parte dintr-o arie de civilizație descrisă încă în vechile scrieri ale grecilor antici care au privit la ea atât de la distanță, cât și de aproape.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Steliu Lambru, 05.10.2026, 16:00
Marea Neagră este marea prin care România iese în lumea largă, marea prin care nave și marinari români ajung pe orice meridian. Și azi, și în trecut, Marea Neagră face parte dintr-o arie de civilizație descrisă încă în vechile scrieri ale grecilor antici care au privit la ea atât de la distanță, cât și de aproape.
Istoricul, numismatul și arheologul Emanuel Petac de la Biblioteca Academiei Române a citit și interpretat percepții ale autorilor greci privitoare la Marea Neagră.
”Suntem obișnuiți, normal, cu termenul de Marea Neagră, dar în același timp și cu Pontul Euxin. Dar o fi fost el numai Pontul Euxin, de-a lungul vremii, sau îi mai spuneau și altfel? I se mai spunea Pontul Axeinos, cum zicea Pindar pe la mijlocul secolului al V-lea î.d.Chr. De fapt, toată dezbaterea și toată discuția în jurul denumirii Mării Negre se leagă de această opoziție între o mare ospitalieră și o mare inospitalieră. De fapt, marea începe prin a fi inospitalieră și termină prin a fi ospitalieră, așa cum se traduce Pontul Euxin.”
Lucrurile privite de la distanță înseamnă ceva, privite de aproape ele înseamnă altceva. Este o atitudine umană normală pe care au avut-o și grecii antici.
Emanuel Petac: ”Inospitalieră sau ospitalieră, vom vedea de ce lucrurile au stat într-un fel sau altul de-a lungul vremii. Este vorba despre o opoziție, până la urmă fundamentală, între un spațiu de trecere, între un spațiu locuit sau nelocuit, între un spațiu civilizat sau necivilizat, între un spațiu, să spunem, adaptat lumii clasice grecești, al Meditenarei orientale integrate acesteia, sau, dimpotrivă, un spațiu legat de lumea barbară și mai ales de lumea scitică. Și, de fapt, de aici vine întreagă această opoziție.”
Mai întâi, a fost privirea grecilor aruncată Mării Negre de la distanță.
Emanuel Petac: ”Sursele literare antice care vorbesc despre Marea Neagră sunt, în primul rând, Pindar, dar și Strabon, prin lucrarea geografică. Sunt două surse care sunt separate de circa 500 de ani, Pindar scriind pe la 462 î.d.Chr., iar Strabon în prima parte a secolului I, d. Chr. Termenii, concertele utilizate de ei sunt aceiași, nu întâmplător Pindar vorbește despre argonauți, iarăși un subiect mitic aplicat unui spațiu mitic așa cum era Marea Neagră pentru grecii de atunci. Pindar vorbește despre argonauții care au ajuns la gura Pontului Axenos, adică la gura mării inospitaliere, la gura unui spațiu întunecat, neospitalier, în care nu este idee prea bună te aventurezi. Dar, în același timp, același Pindar folosește și termenul Euxin, Marea Euxină, cum zice el, unde Ahile stăpânea o insulă strălucitoare. Vedem că totul se referă de fapt la elemente mitologice, la elemente arhaizante, la care toată lumea încearcă să se raporteze într-un mod similar.”
Marea Neagră era atunci, pentru greci, o reprezentare culturală a spus Emanuel Petac:
”Ulterior, sigur că s-a impus conceptul de Pontul Euxin și nu întâmplător. A fost tot o urmare a reflecțiilor grecești pe marginea acestui spațiu și a penetrării lui de către civilizația greacă. Toate acestea se văd foarte bine la Strabon care spune cum cei de atunci, din vechime, se refereau la Marea Pontică aproape ca la un ocean situat, evident, dincolo de Coloanele lui Heracle, Oceanul Atlantic de azi, în care grecii nu se aventurau și, ca atare, era un spațiu necunoscut, un spațiu oarecum întunecat, populat de tot felul de demoni care scufundau corăbiile și în care nu era bine să te aventurezi. Cam așa părea și Marea Neagră. Prin urmare, Marea Neagră este văzută mai degrabă din punctul de vedere al filozofiei grecești și al culturii clasice grecești decât dintr-un punct de vedere strict geografic. Termenul Euxin preluat în limba greacă provine, nu întâmplător, din iraniană, din persană, din Axsaina, care însemna întunecat și neprietenos.”
În privirea grecilor asupra Mării Negre a urmat schimbarea. Emanuel Petac: ”Trecem de la această mare inospitalieră, de la acest spațiu întunecat, sever, auster, despre care știm puține lucruri, la marea ospitalieră despre care vorbește același Pindar, despre care vorbește același Strabon, și cu care suntem obișnuiți astăzi. Strabon este cel mai bine explică această evoluție, spunând că lucrurile s-au schimbat pentru că ionienii au înființat cetăți pe litoralul vestic al Mării Negre. Iarăși avem un concept și o explicație care ne duc către filozofia clasică grecească: cetatea, polisul, sunt cele care aduc civilizația în spațiul Mării Negre. Momentul în care se întemeiază acolo polisul, și vorbim despre toate cetățile grecești de pe malul vestic al Mării Negre, din nordul acesteia, să spunem de la Olbia și Tyras până în sud, pe litoralul bulgăresc de astăzi, toate, de fapt, aduc civilizația. Ele integrează spațiul Mării Negre în ceea ce până atunci fusese cunoscut doar în spațiul Mediteranei Orientale, în spațiul civilizațional și cultural grec.”
Marea Neagră a fost parte a marelui spațiu al culturii și civilizației grecești antice. Însă și populațiile locale au avut acolo locul lor istoric.
