Zidul Berlinului – 60 de ani
La 13 august 1961, gardul de sârmă ghimpată nu părea amenințător dar, treptat, el a ajuns un sistem îngrozitor de izolare strictă.
Marius Tiţa, 14.08.2021, 10:30
Povestea începe cu uimirea oamenilor din Berlin când, în dimineața zilei de 13 august 1961, au văzut că soldații est-germani ridicaseră un gard de sârmă ghimpată pe acolo pe unde li se spusese că ar începe o altă țară. Ca de obicei, fotografiile spun mult mai mult: oamenii râd, tinerii sunt puși pe glume, un jurnalist filmează, alții fotografiază. În fața lor, dincolo de gard, soldații estici par ceva mai serioși, dar nu foarte mult. Chiar așa, cum să faci o graniță prin mijlocul unui oraș, peste noapte?! Frontiera exista, însă, de la sfârșitul ultimului război mondial, când armata sovietică ocupase Berlinul, dând lovitura finală jocului nebun al lui Hitler.
Capitala inamicului avea să fie împărțită în patru sectoare, pentru cei patru învingători: sovieticii și americanii, britanicii și francezii. Odată încheiate luptele, s-a declanșat războiul rece, pentru stăpânirea ideologică a lumii. Astfel, în timp ce partea Germaniei aflată sub stăpânirea celor trei puteri vestice, nord-atlantice, s-a constituit într-un stat capitalist, părții estice, unde se afla Armata Roșie, i s-a rezervat comunismul, ca întregului Est european. În esență, este confirmarea principiului agreat de Stalin și Churchill, privind împărțirea Europei încă dinaintea încheierii războiului.
Cele două state germane se constituiseră, de facto, încă din 1949, iar timp de 12 ani Berlinul scăpase de divizarea efectivă. Totuși, Berlinul de Vest a fost de la început o enclavă în spațiul est-german și trecuse printr-o blocadă, la scurt timp de la război. Ridicarea unui zid, ca o graniță ce poate fi trecută doar prin locuri autorizate, a fost, se pare, ideea liderilor est-germani, care se plângeau că se scurg pe acolo alimentele subvenționate de regimul comunist. Prin Berlin se desfășurau și tot felul de schimburi informale dar pe sovietici se pare că nu îi deranja acest aspect.
La 13 august 1961, gardul de sârmă ghimpată nu părea amenințător dar, treptat, el a ajuns un sistem îngrozitor de izolare strictă. Zidul efectiv a ajuns să fie o placă de beton rezistent, de vreo trei metri înălțime, având partea de sus rotunjită, pentru a împiedica mâna omului să se agațe de marginea sa. Până la acest zid, însă, era imposibil de ajuns. El era urmat, în paralel, pe toată lungimea sa, de mai multe benzi de siguranță, cu nisip sau alte materiale în care s-ar fi imprimat orice urme, un rând de proiectoare aprinse tot timpul, un rând de turnuri de observație, zone de patrulare, cu câini sau în mașini militare, alte rânduri de sârmă ghimpată sau grilaje, și iar o zonă de protecție imposibil de trecut. Granița trasă prin mijlocul orașului a tăiat străzi, case, biserici și cimitire, dar mai ales a zdrobit vieți și destine.
Prima victimă a venit la numai 10 zile de la fatidica zi de 13 în care s-a născut Zidul, și după alte două zile un om a fost împușcat pentru că încerca să treacă înot în Vest. Tocmai fusese semnat ordinul de împușcare a celor care mai încercau să treacă Zidul Berlinului. Se apreciază că peste 5 mii de oameni au reușit, totuși, să treacă în Berlinul de Vest iar aproape 200, copii sau chiar mai în vârstă, au fost omorâți. Memoria reține cazuri de mare dramatism, într-o perioadă în care țările Estului european, printre care și România, erau izolate cu forța de restul lumii, mai ales de Occident.
Zidul Berlinului a fost un simbol al Războiului Rece, o imagine clară și vie a ce însemna regimul comunist pentru popoarele aflate sub dominația acestei ideologii. A fost un simbol puternic, reprezentând lumea împărțită între două mari puteri, de ideologii diferite. Practic, orice frontieră a unui stat comunist era un zid impenetrabil, orice cetățean est-european sau sovietic era înconjurat de un Zid al Berlinului care îl ținea izolat de tot ce se întâmpla în lume.
Zidul Berlinului a căzut în 1989, când s-a prăbușit și sistemul comunist din Estul Europei. A fost momentul căderii acestor ”ziduri al Berlinului” ce au ținut închiși în țările lor, sute de milioane de oameni din Estul Europei. La 9 noiembrie 1989, Zidul de la Berlin a fost luat cu asalt de germanii din ambele părți, marcând sfârșitul diviziunii și al regimului comunist în Germania. Românii mai aveau de trecut o lună și o Revoluție pentru a scăpa de comunism.
