Viitorul Consiliului Europei

În Insula Ghețurilor, Islanda, s-a desfășurat recent a patra Întâlnire la Nivel Înalt a țărilor membre ale Consiliului Europei.

Marius Tiţa, 21.05.2023, 17:55

În Insula Ghețurilor,
Islanda, s-a desfășurat recent a patra Întâlnire la Nivel Înalt a țărilor
membre ale Consiliului Europei. În ultimul timp s-a vorbit extrem de puțin
despre această organizație pan-europeană. Ultima dată, cred, a fost când Rusia
a părăsit organizația, după ce a invadat Ucraina. Era o evoluție previzibilă
dat fiind rațiunea existenței Consiliul Europei. S-a născut tot în luna mai, în
1948, și are ca subiect apărarea drepturilor omului. A apărut înaintea
Declarației Schuman care punea refacerea Europei și întărirea păcii pe baza
cooperării economice. În prezent, însă, este confundată cu diferite organisme
sau mecanisme ale Uniunii Europene, deși cele două organizații au mers
întotdeauna separat, pe drumuri specializate. Asta nu înseamnă că nu
conlucrează și nu colaborează. Cel mai
des și mai ușor, Consiliul Europei este confundat cu Consiliul European sau cu
Consiliul Uniunii Europene, care sunt structuri stricte ale Uniunii Europene.

În prezent, Consiliul Europei are 46 de membri printre care regăsim toate
țările Uniunii Europene și toate aproape toate țările din Europa, toate cele
din fostul spațiu iugoslav și aproape toate cele din fostul spațiu sovietic.
Există două excepții, Rusia, desigur, care s-a retras în 2022, cu puțin timp
înainte de a fi exclusă, din cauza invadării Ucrainei. Belarus, în schimb, s-a
retras încă din 1999, amintindu-ne că încă de atunci era evidentă încălcarea
drepturilor omului de către regimul Lukașenko. În acest context, cu un război
criminal activ pe teritoriul Europei, implicarea Consiliului Europei era
esențială.

La mai bine de un an de la declanșarea de către Rusia a războiului
din Ucraina și cortegiul nemăsurat de încălcare gravă a drepturilor omului de
către armata invadatoare, aveam impresia că valorile promovate de Consiliul
Europei nu mai contează. Speranța păcii dispărea pe măsură ce încălcările grave
ale drepturilor omului, inclusiv cel la viață, păreau că vor rămâne necunoscute
și nepedepsite. Jocul intereselor geopolitice și geo-economice păreau să
primeze și să pună în umbră crimele comise de ruși în Ucraina. Mecanismele de
securitate colectivă, mai ales ONU, nu au făcut nimic pentru oprirea războiului
și sancționarea agresorului, iar Uniunea Europeană pune în funcțiune sancțiuni
ce sunt încălcate, sub diferite pretexte, pentru interese economice și
politice. Apar efecte ale propagandei ruse și chiar defecțiuni ale funcționării
sistemelor ce ar trebui să fie infailibile. Consiliul Europei trebuia să se
implice de mult timp, din primele clipe ale războiului. Trebuia să treacă de
simpla excludere a Rusiei, care nu respecta deloc deciziile și sancțiunile
stabilite la Strasbourg.

După un an de război, nu există o decizie clară și
efectivă în problema agresiunii împotriva Ucrainei, din partea unei organizații
interstatale de prestigiu. Încă se discută de înființarea unui tribunal
internațional dar nu s-a făcut nimic în această direcție.

În acest timp, la
Haga, Tribunalul pentru fosta Iugoslavie este o clădire uriașă și lipsită de
activitate, fiind rar deranjată de cineva. Consiliul Europei a adoptat, în
decembrie trecut, un Plan de Acțiune pentru Ucraina, intitulat Reziliență,
Refacere, Reconstrucție pentru perioada 2023-2026. Conținutul său este
consistent și bine susținut doar că situația este în evoluție, adică
distrugerea și crimele continuă în Ucraina, refacerea este distrusă și ea,
nimeni nu este sigur pe viața sa în Ucraina bombardată sălbatic de Rusia. Reuniunea
din Islanda a adoptat o declarație intitulată Uniți în jurul valorilor
noastre. Cea mai importantă evoluție a fost, fără îndoială, decizia de
înființare a unui registru al pagubelor provocate de ruși prin invadarea
Ucrainei. Este un registru internațional care nu lasă neobservate aceste
înfiorătoare crime, promite să nu le lase nedespăgubite și sperăm că nu le lase
nici nepedepsite.