Povestea fântânilor cu cumpănă

Astăzi vă invit să pornim pe drumuri de poveste, într-o comună menţionată pentru prima dată în documente de epocă în anul 1551 când, în înscrisuri este amintită drept Poiana Păuneşti.

Ana-Maria Cononovici, 25.05.2021, 10:23

Astăzi vă invit să pornim pe drumuri de poveste,
într-o comună menţionată pentru prima dată în documente de epocă în anul 1551
când, în înscrisuri este amintită drept Poiana Păuneşti. În acele vremuri, locuitorii
erau ţărani liberi sau răzeşi ocupând dealurile din jur. Suntem în comuna
Păuneşti de astăzi, în nord-estul judeţului Vrancea, aproape de limita cu
județul Bacău, pe malul stâng al râului Carecna. Aici se găseşte un loc unic în
ţară: centrul comunei, unde există 30 de fântâni cu cumpănă. Perimetrul în care
se găsesc fântânile nu e mai mare de 2.500 de metri pătraţi. Aici localnicii
încă mai folosesc fântânile cu cumpănă şi ciutură, fântâni care reprezentau
mândria localităţii, pentru că au fost săpate din nevoia ca oamenii să aibă
apă, într-o comună amplasată pe mai multe dealuri, unde pânza freatică se află
la mare adâncime.

Ne-a spus povestea fântânilor cu cumpănă Gheorghe
Popa, primarul comunei Păuneşti:

Fântânile cu cumpănă datează de 100 de
ani, în comuna Păuneşti şi sunt făcute de oameni mai înstăriţi. S-au adunat
câte două-trei familii mai înstărite şi au făcut fântâni în centru. Că de aici
a şi pornit comuna Păuneşti şi numele de comună Păuneşti. Se spune că pe timpuri, un boier a pierdut
păunii pe aici, prin dreptul fântânilor şi aici s-a găsit şi cea mai mare sursă
de apă. Oamenii venind cu carele cu boi,
cu carele cu cai, se adunau şi duceau cu putinile apă acasă, pentru a o folosi.
Ele au fost mult mai multe, dar acum au rămas în jur de 30. Avem un proiect,
vrem să le conservăm şi aşteptăm. Am vorbit cu domnul ministru, chiar a fost la
faţa locului, ministrul dezvoltării de atunci (Ion Ştefan), ne-a mai trimis un
secretar de stat de la Ministerul Culturii, încercăm să le conservăm. Am un
proiect de asfaltare printre ele care este în faza de studiu de fezabilitate.

Se spune că prima fântână a aparţinut dascălului
Ioniţă Chiriac. Şi tot poveştile locului spun că pe vremuri, oamenii se trezeau
cu noaptea-n cap şi veneau cu carele cu boi la fântâni. Efectiv stăteau la rând
şi luau apă pentru animale, dar şi pentru consumul propriu. Pe urmă au apărut
viile şi oamenii luau apă să le stropească. Primarul comunei ne-a mai spus că fiecare
fântână poartă numele celui care a construit-o, astfel că lumea ştia că se duce
la apă la Duman, la Berbece sau la Ichim. Fântânile sunt considerate de
localnici moştenire de la părinţi, aşa că, de exemplu, Fântâna lui Berbece este
astăzi cea mai întreţinută dintre toate şi asta pentru că moştenitorii familiei
au primit cu limbă de moarte de la strămoşi să nu lase de izbelişte fântâna.

Le-am mai curăţat. Noi le întreţinem, le dăm cu var, le aranjăm.Oamenii
le-au mai făcut capace, dar ele necesită o sumă de bani foarte importantă.
Oamenii, vă dau exemple de nume care erau înainte: Ţaburaşi, Berbecii, Duma,
Murgoci, Ifrim, aceştia le-au făcut. Şi pe urmă au fost folosite de toată
lumea. S-a cărat apă cu putinele până în 86-88, duceau apă acasă şi îşi umpleau
bazinele (n.r. rezervoarele).

Totuşi Gheorghe Popa, primarul comunei, s-a arătat nemulţumit de faptul că
apa din fântâni este băută deşi nu mai e atât de sigură:

Comuna este
racordată acum la serviciul de alimentare cu apă. Noi am scris pe fiecare
fântână că apa nu este bună de băut, dar o mai folosesc oamenii pentru animale.
Cireada vacilor când vine primeşte apă la teci.

În afară de nevoia de apă, o altă explicaţie dată
de localnici pentru construcţia fântânilor este aceea că obiceiul locului era
de a se construi sau repara un puţ ori un izvor de apă la 40 de zile de la
moartea unei persoane. Lângă acestea surse de apă s-au ridicat troiţe, s-au pus
cruci sau icoane.

În zonă vin mulţi străini care filmează aceste
piese inedite, dar încă este aşteptată aprobarea proiectului de restaurare
muzeală a fântânilor. Oricum zona este frumoasă şi primitoare, după cum ne-a
lăudat-o Gheorghe Popa, primarul comunei:

Comuna Păuneşti este o comună
mare, o comună frumoasă, cu dealuri multe, cu valea Carecnii, au început să
facă foarte multe cabane şi pe-o parte şi pe alta, pe o parte Valea Carecnii,
pe alta comuna Mohorâta de comuna păuneşti. Peisajul este foarte frumos.

Am mai aflat că pe timpuri, la sărbătorile religioase din comună, toată
suflarea satului se aduna în jurul fântânilor şi se sfinţeau apele, făcându-se agheasmă.