Rezervaţia arheologică de la Târgşorul Vechi
Aflată la 70 de kilometri nord-vest de Bucureşti, comuna Târgşorul Vechi este, la prima vedere, o comună ca oricare alta din judeţul Prahova.
Steliu Lambru, 25.11.2013, 11:55
Aflată la 70 de kilometri nord-vest de Bucureşti, comuna Târgşorul Vechi este, la prima vedere, o comună ca oricare alta din judeţul Prahova. Dar istoricii ne spun că ea este specială deoarece aici, în urmă cu mai bine de 600 de ani, a fost centrul unor importante activităţi economice. Dovezi sunt ruinele care se constituie într-o rezervaţie arheologică în care specialiştii locali, împreună cu cei de la Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” din Bucureşti, sapă în căutarea unor artefacte care să le dea mai multe informaţii despre trecut. Rezervaţia arheologică de la Târgşorul Vechi este cu atât mai importantă cu cât aici vin copii de la şcolile din zonă care lucrează cot la cot cu specialiştii.
Târgşorul Vechi este atestat de pe vremea principelui Mircea cel Bătrân (1386-1418), considerat fondatorul aşezării şi cel mai important nume de care se leagă istoria locului. Bogdan Ciupercă este şeful şantierului arheologic de la Târgşorul Vechi şi el ne-a introdus în cel mai timpuriu nivel de cultură şi civlizaţie atestat aici. “Acum 600 de ani, într-un document al cancelariei voievodului Mircea cel Bătrân, într-un tratat comercial între Ţara Românească şi braşoveni, este amintit pentru prima dată localitatea Târgşor, în varianţa sa slavonă, Novum Forum, în varianta latină. Cele două denumiri ale Târgşorului sunt foarte semnificative. Pe de-o parte, avem în varianta slavonă numele Târgşor, de târg mic, în comparaţie cu capitala ţării Târgoviştea, care era târgul mare. Varianta latină a denumirii arată că era un târg nou, creat foarte probabil în timpul marelui voievod Mircea cel Bătrân. Acest voievod care a făcut atât de multe pentru Ţara Românească, şi-a legat numele de apariţia şi dezvoltarea Târgşorului.”
Inventarul rezervaţiei arheologice de la Târgşorul Vechi nu este bogat, dar are suficient material cât să atragă atenţia cuiva pasionat de istorie. Cele mai vechi urme de locuire sunt uneltele de silex care au aparținut comunităților paleoliticului dezvoltat. Neoliticul este atestat printr-o suprapunere a culturilor Criș, Boian și Gumelnița, cu ceramică decorată. Culturile Glina, Monteoru şi Tei din epoca bronzului sunt urmate de cele două vârste ale fierului, Hallstatt şi La Tene. Primele ruine ale unei mari civilizaţii sunt castrul roman şi termele, construite în secolul II e.n. Castrul era integrat unei linii fortificate care se întindea către nord, în zona subcarpatică a Munteniei, şi a fost ridicat în timpul războaielor daco-romane din anii 101-102 și 105-106 e. n., cu scopul de a controla căile de acces dinspre și spre interiorul arcului carpatic.
Din secolele următoare datează necropole şi complexe funerare cu inventare ce conţin ceramică, accesorii vestimentare, bijuterii şi arme care aparţineau triburilor sarmatice, de origine iraniană, care au trecut prin cîmpia munteană. Bogdan Ciupercă a arătat în ce a constat creşterea importanţei economice a Târgşorului Vechi în preajma domniei lui Mircea cel Bătrân. “Târgşorul a fost târg domnesc, construit pe moşia domnească, şi a avut privilegii comerciale importante. A fost loc de vamă, în 1413 se plăteau taxe pe căruţele de peşte care veneau din bălţile Brăilei şi mergeau în Transilvania cu aşa-numitul peşte de car. Târgşorul a avut o istorie economică importantă: a fost unul dintre primele 3 târguri sau oraşe ale Ţării Româneşti şi principalul partener în Ţara Românească al braşovenilor. Putem spune că Târgşorul este oraşul lui Mircea cel Bătrân pentru că el este cel dintâi care aminteşte de acest important oraş. Putem spune, parafrazându-l pe istoricul Nicolae Iorga, că Târgşorul este Ploieştiul de dinainte de Ploieşti. Înainte de Ploieştiul de azi a existat Târgşorul şi poate că dezvoltarea ulterioară a Ploieştiului se datorează şi acestui târg de la poalele Carpaţilor. O altă legătură a Târgşorului cu un alt ilustru voievod este menţionarea lui Vlad Ţepeş, nepotul lui Mircea, care în 1456 îşi începe domnia aici după ce înfrânge oastea lui Vlad al II-lea şi este proclamat domn al Ţării Româneşti.”
La Târgşorul Vechi, considerată de specialişti una dintre reşedinţele secundare ale primilor principi munteni, a fost ridicată, de către Vlad Ţepeş Dracula, biserica domnească Sf. Nicolae în 1461. Se mai păstrează încă vechile fundaţii şi pisania. În 1667, ea fost reconstruită de Antonie-Vodă care a înființat aici Mânăstirea Turnu care a fost renovată și pictată de Constantin Brâncoveanu în jurul anului 1700. Azi se mai pot vedea o mare parte din ziduri și puțin din pictura brâncovenească originală. În 1570, aici a fost ridicată biserica Albă şi, la sfârşitul secolului al 16-lea, din timpul domniei lui Mihnea Turcitul, datează biserica Roşie. Arhitectura civilă este reprezentată de conacul familiei Moruzi, aflat în zona de vest-nord-vest a perimetrului rezervației. A fost ridicat la începutul secolului 20, în stil neoromânesc. Familia Moruzi a fost ultima proprietară a locului şi a construit la începutul secolului 20 o fermă de cultură a plantelor și creștere a animalelor după model occidental.
