Relațiile diplomatice dintre România și RFG

După împărțirea Germaniei la sfârșitul celui de-al doilea război mondial au apărut două state germane, Republica Federală Germania și Republica Democrată Germană.

Steliu Lambru, 11.06.2018, 12:14

După împărțirea Germaniei la
sfârșitul celui de-al doilea război mondial au apărut două state germane,
Republica Federală Germania și Republica Democrată Germană. Noul stat federal
german a refuzat să recunoască existența statului german comunist, iar
relațiile inter-germane s-au limitat la o competiție economică și
propagandistică acerbă de-a lungul Cortinei de Fier și a Zidului Berlinului,
după anul 1961. Aflate în alianțe militare și în modele economice de dezvoltare
opuse, România și RFG s-au deschis reciproc începând cu a doua parte a anilor
1960. Iar un moment foarte important al noilor raporturi dintre un stat
capitalist foarte dezvoltat și un stat comunist în curs de dezvoltare a fost
vizita vicecancelarului vest-german Willy Brandt în România în 1967.

În a doua jumătate a anilor 1960,
relațiile internaționale erau în schimbare, granițele dintre cele două mari
blocuri economice și militare, capitalismul și comunismul, nemafiind atât de
rigide. Fiecare țară își dorea relații care să-i aducă profit economic și
fiecare a încercat o deschidere către zone geopolitice de interes propriu.
Astfel, România, în buna tradiție a legăturilor sale cu spațiul german, s-a
orientat către relații diplomatice cu Germania de Vest, fiind prima țară din
blocul comunist.

România a dezghețat relațiile cu
Germania capitalistă în 1967 printr-o vizită la București a vicecancelarului
Willy Brandt, viitorul șef al guvernului german. Diplomatul Vasile Șandru, atunci
ministru-adjunct de externe, își amintea în 1994 într-un dialog purtat cu Centrul
de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română de preliminariile acelei vizite. Acest act al politicii externe
a României s-a produs ca o manifestare a atitudinii independente a României în
relaţiile internaţionale. Contextul era următorul: în vara anului 1966 avusese
loc la Bucureşti consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de
la Varşovia. În documentul adoptat cu acel prilej a fost lansată ideea
convocării unei conferinţe europene de colaborare şi securitate pentru
normalizarea relaţiilor cu ambele state germane. În spiritul acestui document,
România a iniţiat stabilirea de relaţii diplomatice normale cu RFG făcând acest
lucru de pe poziţii proprii, fără nici un fel de consultări cu aliaţii. Bineînţeles
că asta a provocat o reacţie de nemulţumire în special din partea Uniunii
Sovietice, dar şi a celorlalte participante la Tratatul de la Varşovia.

Noul lider comunist de la București, Nicolae Ceaușescu, ajuns la putere în 1965, era perceput de populație și de
Occident ca un comunist mai puțin dogmatic. El și echipa sa au fost inițiatorii
deschiderii către Germania de Vest. Vasile Șandru. Actul de stabilire a relaţiilor diplomatice s-a produs cu
ocazia unei vizite a ministrului român de externe la Bonn, Corneliu Mănescu, o
vizită care a stârnit un mare interes în presa internaţională, mai ales
datorită reacţiilor potrivnice care au venit din partea Uniunii Sovietice.
Caracteristic este că într-un ziar german s-a publicat atunci o caricatură în
care, pe un lac din Germania, se aflau într-o barcă Corneliu Mănescu şi Willy
Brandt, iar de pe mal nişte trăgători trăgeau în ei cu tot felul de arme care,
bineînţeles, simbolizau pe de o parte reacţia Tratatului de la Varşovia şi pe
de altă parte reacția cercurilor cele mai radicale din RFG.

Vizita
lui Brandt a stat sub semnul unei destinderi diplomatice, dar și sub cel al
speranței într-o nouă era al relațiilor bilaterale. Vasile Șandru. Willy Brandt a sosit, a avut o
primă rundă de convorbiri cu ministrul de externe Corneliu Mănescu. A fost după
aceea primit de primul ministru Ion Gheorghe Maurer cu care au fost abordate şi
probleme politice, dar în special probleme de relaţii economice între România
şi Germania Federală. Şi după aceea Willy Brandt s-a deplasat pe litoral unde a
fost primit de Nicolae Ceauşescu cu care a avut o convorbire foarte
substanţială care a durat vreo 5 ore. Cu Nicolae Ceauşescu discuţiile au fost
preponderent politice şi s-au referit nu numai la situaţia politică din Europa
ci şi legăturile dintre partidele comuniste, socialiste.

Vizita politicianului german a avut
și note personale, iar românii au fost gazde primitoare: Cum a abordat Willy Brandt această vizită? El a venit
împreună cu soţia şi cu fiul, cu Lars, un băiat care după aceea a devenit
participant la mişcările acestea stângiste din Germania. Deci el abordat
problema vizitei nu numai din plan politic, ci şi personal, de apropiere faţă de
ţara noastră. Şi doamna Brandt şi cu fiul au avut un program separat, pe
litoral au avut un program foarte interesant. Au fost foarte mulţumiţi de
vizită. Au putut să vadă şi anumite spectacole de folclor românesc şi au
vizitat obiective culturale. A fost o vizită cu un program care i-a ajutat în
a-şi crea o imagine despre România. Trebuie spus că România, când a stabilit
relaţii diplomatice cu RFG, nu a făcut nimic pentru a diminua relaţiile cu RDG
care existau la acea dată, pentru a nu crea, şi nici nu a creat nici un fel de
pretext, pentru a i se aduce vreo critică, cum că ar acorda vreo preferinţă
într-o parte sau alta. România a abordat în mod principial relaţiile cu ambele
state germane.

Ulterior,
relațiile economice ale României cu RFG au cunoscut un trend ascendent. Însă în
anii 1980, ele s-au deteriorat în ritm galopant deoarece criza de sistem de
comunismului a dovedit că acesta nu poate avea relații corecte cu state care puneau
pe primul loc drepturile omului.