Revoluția franceză de la București

Revoluția franceză a fost procesul cel mai important al secolului al 18-lea, proces care a dus la transformarea cea mai amplă de până atunci a societăților europene.

Steliu Lambru, 10.12.2018, 12:27

Revoluția franceză a fost procesul cel mai important al
secolului al 18-lea, proces care a dus la transformarea cea mai amplă de până
atunci a societăților europene. Nimic din ceea ce fusese anterior fixat în
cultura și în civilizația europeană nu a rămas neatins de efectele anului 1789:
de la mentalități și structuri sociale la programe utopice și la mobilizarea
pentru proiecte politice reale.

Principatele
Române se aflau, geografic, mental, politic și economic, în spațiul oriental
controlat de Imperiul otoman. Secolul al 18-lea a fost denumit în istoriografia
română secolul fanarioților, nume care provenea de la cartierul Fanar din
Constantinopol locuit de greci, de unde se recrutau principii care ocupau
demnitățile cele mai înalte la Iași și București. Către sfârșitul secolului
Luminilor, ideile modernizării, născute în Occident, începeau timid să pătrundă
şi în Orient unde se adaptau aspiraţiilor locale. Deşi nici prin structură
socială şi economică, nici prin politică şi nici prin influenţe religioase
apropiat de Occident, spaţiul românesc a rezonat prin cultură la ceea ce se
petrecea în Franţa. Istoricul Georgeta Filiti crede că, la Bucureşti, capitala
unuia dintre principatele româneşti, cultura a putut face ce nu au făcut alte
tipuri de cunoaştere:
Influența revoluției franceze se face simțită la București. Este un climat
propice, e vorba de ideile novatoare care încep să pătrundă. Domnii fanarioți,
trebuie să spunem, erau niște oameni cultivați. Când îl traduci pe Moliere,
când ți-e cunoscut Voltaire, când scrii un tratat împotriva fumatului, când ai
o bibliotecă ale cărei manuscrise le dorește regele Franței trebuie să
înțelegem că exista un anumit climat cultural. Era vorba despre un Mavrocordat
care avea toate acestea. Pentru că o revoluție, sau ideile ei, nu se pot
manifesta într-un spațiu opac, unde lumea nu le poate recepta.

Revoluţia
franceză de la Bucureşti nu a fost nici pe departe asemănătoare cu ceea ce era
ea cu adevărat. Trebuie spus că a fost o agitaţie a elitelor şi a ţinut de
personalitatea unor oameni speciali. Georgeta Filiti: Pe de altă parte, trebuie să știm că totul rămâne la
nivelul elitelor, nu este un fenomen general care să atingă toate clasele
sociale. Elementul coagulant a fost un personaj foarte interesant al
Balcanilor, este vorba despre Rigas Veleștinul. Unii îl consideră aromân, era
din localitatea Veleștinos, de lângă Volos, pe care eu l-am vizitat și care
seamănă cu un sat românesc foarte mult. Personajul este revendicat și de greci,
pe bună dreptate. Însă toată viața lui activă s-a desfășurat aici, în Valahia,
și toată creația și-o realizează în spațiul românesc.

Expansiunea
modernităţii franceze în Europa are loc datorită elanului revoluţionar. Franţa
republicană este efervescentă, îşi împrăştie ideile umaniste în toate punctele
cardinale. Spre est, la periferia Imperiului otoman, diplomaţii francezi găsesc
încă un spaţiu gata să preia idealurile ţării lor. Georgeta Filiti: Influența franceză se exercită
într-o formă multiplă. Pe de-o parte există manifestele revoluționarilor
francezi, mai sunt personaje care pleacă de acolo, mai sunt diplomații. Imediat
după războaiele care răvășiseră Țările Române între ruși, turci și austrieci,
se deschid consulate, austriac, rus. Francezii încercau și ei să vină aici cu o
asemenea formulă diplomatică. Și se nimerește ca diplomații francezi ajunși la
București să fie niște revoluționari. Este o efervescență în acest sens. Acești
oameni, un Claude-Emile Gaudin, un Carra Saint Cyr discută cu o pătură boierească,
cu o pătură negustorească. Negustori din Franța, precum era Hortolan care
deschide primul magazin universal la București, vin încă din 1798. Ideile
revoluției franceze puse sub lozinca libertate, egalitate, fraternitate sigur
că prind și aici în ideea firească de repetare a ceea ce se îmtâmpla în
Franța.

Românii
secolului al 18-lea, deşi receptivi la nou, la ideile şi programele generoase
ale revoluţiei din Franţa, erau totuşi la periferia Europei şi nu puteau avea
aceleaşi aspiraţii precum cetăţenii Hexagonului. Dar ideile revoluţionare
franceze au fost adaptate condiţiilor locale, aşa cum a remarcat şi Georgeta
Filiti: Sigur că, pe lângă
momentele de entuziasm de răsturnare a monarhiei, în Franța au urmat și
teroarea şi alte lucruri absolut reprobabile. În Muntenia se punea problema
ridicării neamurilor creștine împotriva dominației otomane. Revenind la acel
personaj foarte interesant Rigas, care aici e grămătic, e vechil pentru diverse
pricini ale boierilor, e secretar domnesc, scrie, lucrează, se agită, trebuie
să spunem că el face o Constituție. Este una valabilă pentru toate neamurile
din Balcani, fără să precizeze rolul fiecăruia, iar punctul central era
salvarea de sub jugul otoman. El a avut un sfârșit tragic, a fost dat de
austrieci pe mâna pașei de la Belgrad care l-a strangulat în fortăreața
Kalemegdan în 1798. Dincolo de acestea, fermentul revoluției este adus aici și
se dezvoltă creând o stare de spirit. Au existat puțini conspiratori,
Societatea Amicilor a fost una. E un început de Eterie, care își avea sediul la
Odessa, ce va reuși practic să facă ceva prin 1821. Aceste societăți secrete
rămâneau așa cum erau, secrete, dar şi ele au creat o stare de spirit dată de
influența revoluției franceze.

Revoluția franceză de la București a fost
expresia înnoirii pe care vremurile o propuneau societății românești la finele
secolului 18. Răspunsul ei mai articulat va veni însă peste aproximativ 50 de
ani, în 1848.