Lumea văzută din tren de călători români

Una dintre marile invenții ale spiritului omenesc este calea ferată, iar schimbările pe care ea le-a produs în lumea modernă au fost uriașe.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Steliu Lambru, 09.11.2020, 13:17

Chiar și după ce au
apărut ale mijloace de transport, calea ferată a rămas un mijloc de deplasare
încă foarte folosit. Perfecționată generație după generație de noile
tehnologii, calea ferată are încă un viitor înainte datorită numeroaselor
avantaje. În România, calea ferată a apărut după unirea Moldovei cu Muntenia
din 1859 și ea a fost o adevărată transformare mai ales în perceperea lumii.
Românii încep să călătorească pe distanțe din ce în ce mai lungi și să scrie ce
văd.

Istoricul Radu Mârza este profesor la
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și autor al volumului Călători români
privind pe fereastra trenului. O încercare de istorie culturală (1830-1930).

L-am întrebat pe Radu Mârza ce descoperă călătorii români pe fereastra
trenului?

Călătorii văd pe ferastra trenului mai multe
lucruri. La o primă vedere pare că îi interesează peisajul. Eu am ajuns la
concluzia, citind sursele, că nu îi interesează atât de mult peisajul, cât îi
interesează oamenii. Îi interesează oamenii care se văd din mersul trenului, îi
interesează oamenii din gări, nu în ultimul rând îi interesează oamenii cu care
călătoresc, oamenii din compartiment sau din vagon. Pe călători îi interesează
și locurile vizitate, dar ideea de peisaj natural, de la care eu am pornit
cercetarea, apare mai târziu în interesul călătorilor români, abia spre 1900.

De exemplu, A. D. Xenopol povestește foarte frumos despre carea ferată Semmering
din Austria sau despre traversarea Alpilor cu trenul. Îl mai pot menționa pe
Mihail Sadoveanu care călătorește în anii 1920 în Olanda și pe el îl
interesează nu atât de mult natura, cât mai degrabă prezența omului: de la
oamenii care lucrează în propriile grădini și până la peisajul foarte modern al
orașelor olandeze în care căile ferate se intersectează cu canale, cu șosele.
Îl interesează fabricile, electrificarea, gările olandeze și viața lor.

Ce
aduce nou calea ferată este mobilitatea: a mărfurilor, a afacerilor, dar, mai
mult decât orice, a oamenilor.

Radu Mârza:
Mobilitatea crește foarte mult în
raport cu epocile anterioare și mijloacele de transport anterioare. De exemplu,
o călătorie de la București la Karlsbad, Karlovy Vary în Cehia de azi, dura cu
trenul în anii 1920 cam 72 de ore. Or, să fi călătorit spre Karlsbad înainte de
epoca feroviară însemna una-două săptămâni de drum. Mobilitatea explodează pur
și simplu. Evident că aceasă mobilitate sporită îi apropie pe oameni și îi
ajută să ajungă mai ușor și mai comod și mai repede la distanțe lungi.

Vagonul
de cale ferată este un spațiu al interacțiunii, dar și al non-interacțiunii.
Într-un vagon de cale ferată oamenii pot să dialogheze. Cu siguranță ni s-a
întâmplat tuturor cel puțin o dată ca atunci când am urcat în vagon călătorul
de vizavi de noi să ne întrebe dacă mergem departe. Aceasta este prima frază,
este începutul unui dialog al unei interacțiuni pe care călătorul în tren o are
practic de la începutul călătoriei. Există însă călători, inclusiv dintre cei
pe care i-am interogat eu, care nu vor să interacționeze, care, dimpotrivă, ar
vrea să fie lăsați în pace: vor să doarmă, vor să stea cu ochii pe fereastră.
Sadoveanu are un pasaj în care scrie cât de mult își dorește să fie lăsat în
pace, iar Rebreanu este presat de un călător din tren să povestească.

Dar
calea ferată este și un loc întunecat, al delincvenței și chiar al crimei. Iar
cartea cea mai cunoscută în acest sens este Crima din Orient-Express de
Agatha Christie.

L-am întrebat pe Radu Mârza dacă această parte a vieții se
vede:

Nu am întâlnit asemenea experiențe sau asemenea relatări însă îmi
amintesc că într-o relatare a lui George Bariț din 1852, când el călătorea prin
Germania, are o experiență foarte interesantă. La un moment dat, în gara din
Magdeburg unde ajunge noaptea este luat prin surprindere deoarece din acea gară
plecau linii ferate în patru direcții, ceea ce pentru el era absolut amețitor.
Una dintre observațiile drăguțe și comice pe care le face este că pe pereții
din gară erau anunțuri care avertizau Atenție la hoții de buzunare! Asta
intră cumva în această poveste a infracționalității pe calea ferată.

Calea
ferată a unit nu doar oameni, ci și provincii, țări, continente. Radu Mârza
spune că unirea provinciilor, a țărilor și continentelor de calea ferată nu a
fost numai politic:

În cazul Vechiului Regat se vede foarte bine
acest lucru și asta o spun călătorii. În zilele noastre sunt istoricii care
observă aceasta dar chiar și în secolul 19 călătorii înțeleg faptul că linia
ferată este un mijloc prin care țara se unește nu neapărat din motive politice
sau sentimentale ci din motive de mobilitate și comunicare. Chiar dacă în
primele decenii ale istoriei feroviare în Occident au existat critici și
rezerve față de tren, în spațiul românesc trenul a prins foarte repede. Aceasta
se vede din numărul de călători. Am întâlnit diferite cifre, număr de bilete
vândute, și acest lucru este foarte semnificativ pentru că publicul românesc,
încă din primii ani de existență ai căii ferate, a primit foarte pozitiv
călătoria cu trenul.

Călătorii
români descoperă lumea pe fereastra trenului și se bucură de ea. Iar lumea
devine mai mică, mai familiară și mai atractivă.