Asociația Pro Transilvania

Pe 30 august 1940, prin tratatul de la Viena, Germania și Italia impuneau României cedarea Transilvaniei de Nord Ungariei.

Steliu Lambru, 15.05.2023, 15:02

Pe 30
august 1940, prin tratatul de la Viena, Germania și Italia impuneau României cedarea
Transilvaniei de Nord Ungariei. Era cea de-a doua pierdere teritorială a
României în 1940, după pierderea Basarabiei și Bucovinei de Nord în luna iunie,
anexate de URSS. Ea avea să fie urmată de o a treia amputare teritorială, pe 6
septembrie 1940, când Cadrilaterul sau Dobrogea de Sud era anexată de Bulgaria
în urma tratatului de la Craiova. Transilvania de Nord avea 43.492 kilometri
pătrați și aproximativ 2.400.000 de locuitori, conform recensământului din 1930
efectuat de statul român. Astfel, românii reprezentau aproximativ 50% din
populația teritoriului cedat, în timp ce maghiarii reprezentau 38%. Tratatul de
la Viena a survenit ca urmare a politicii revizioniste a Ungariei de după
tratatul de pace de la Trianon din 1920, încheiat între Antanta și Ungaria în
urma încetării primului război mondial.

Impunerea
cedării Transilvaniei de Nord Ungariei nu a rămas fără consecințe. Iar cele mai
dramatice au fost persecuțiile împotriva românilor și evreilor. O altă consecință
au fost expulzații și refugiații, aproximativ 500.000 de români fiind nevoiți
să plece, ei reprezentând personalul administrativ cu familiile lor și elitele.

Însă
refugiații și expulzații nu s-au împăcat cu starea de fapt. Pe 15 noiembrie
1940, un grup de tineri intelectuali înființau Asociația Pro Transilvania care
a avut și un post de radio, președinte de onoare fiind liderul Partidului
Național Țărănesc Iuliu Maniu. Scopul asociației era, în principal, de a condamna
raptul teritorial. Asociația funcționa clandestin, dar, cu toate acestea, cei
din asociație au primit o stație militară de radio cu care au început emisia
din orașul Brașov aproximativ două-trei ore pe zi.

Profesorul Victor Marian a făcut parte
din asociația Pro Transilvania și în 1997 a fost intervievat de Centrul de Istorie
Orală din Radiodifuziunea Română.

Era un post clandestin şi eram permanent urmăriţi, de aceea ne mutam din
loc în loc. Al doilea loc unde am instalat stația radio, după strada Castelului
nr. 41, a fost cel de pe Tâmpa. Am găsit o colibăa unei stâne părăsite unde ne-am putut instala. Cine colabora la
acest post de radio clandestin? Animatorul si omul de suflet era Leon Bochiş,
alături de el au fost Lucian Valea, Iustin Ilieş si subsemnatul. Eu am
colaborat cu ei pânăla mijlocul
anului 1942, pentru căîn 1942 deja
am fost numit în învăţământ la Braşov şi posibilităţile mele de a continua
activitatea au fost mai reduse.

Postul de radio se numea România
liberă, era unul portabil și avea o bătaie de aproximativ 100 de kilometri.
Victor Marian spunea că stația era bine plasată și că informațiile difuzate
pentru populaţia din teritoriul ocupat erau primite prin curieri ori, prin
numite căi, chiar de la armată.

Era
destul de bine pus la punct pentru căde
la Braşov, mai ales în regiunea secuimii şi Târgu Mureş, se putea prinde uşor.
Vreau săvăspun căam auzit oameni
din Cluj, de la 230 de kilometri distanță, care au spus căde multe ori prindeau acest post clandestin care emitea. Vreau sămai spun că,de pe Tâmpa, postul s-a mutat pe vârful Postăvaru, de pe Postăvaru
pe Piatra Mare, dar eu n-am mai prins aceste mutări, mi-a vorbit despre ele Leon
Bochiş cu care am fost foarte bun prieten. De la Piatra Mare a fost dus în
Munţii Făgăraş, ultima mutare a fost în Munţii Făgăraş când a fost depistat
total şi au fugit toţi. Au lăsat aparatura şi au scăpat şi de atunci acest post
n-a mai emis. Asta a fost pânăîn 1942.

Victor Marian a ținut să amintească și
de ziarul Asociației Pro Transilvania, Ardealul, cu o contribuție la fel de
importantă la menținerea speranței în mediile românești.

Acest ziar, Ardealul,
condus de Anton Ionel Mureşanu, ne furniza foarte multe date legate de evoluţia
frontului şi de evenimentele internaţionale. Deci noi ştiam toate acţiunile pe
care Iuliu Maniu le întreprinsese pe plan extern prin Stockholm, Ankara, Cairo
şi aşa mai departe. Eram informaţi, deci puteam sădăm informaţii exacte legate de aceste eforturi diplomatice. Când
aceste informaţii apăreau simţeam căne
urmăreşte cineva, simţeam în aparat acest lucru. Și atunci ne mutam imediat,
închideam şi plecam de acolo pentru căîn
momentul când difuzam aceste ştiri prin care România dorea săiasădin război, nemţii sigur căaveau aparaturămult mai
sofisticată și ne-ar fi prins.

Pe măsură ce frontul avansa în Uniunea Sovietică
activitatea celor de la Pro Transilvania devenea din ce în ce mai dificilă
pentru ca în 1942 să înceteze. La sfatul lui Iuliu Maniu, cei care activau la
radio au plecat, iar stația a fost abandonată în munți. Însă nu pentru mult
timp. Peste doi ani, în 1944, soarta istoriei se schimba și Transilvania de
Nord, pentru care se făcuseră toate compromisurile, se va întoarce la România
în 1947.