Început de an universitar în România

Noul an universitar a început cu obişnuitele aşteptări, planuri de viitor şi temeri. Generaţiile studioase care sunt la începutul vieţii şi al carierei trebuie să facă faţă schimbărilor, introducerii noilor cerinţe şi adecvării pregătirii lor la piaţa mun

Steliu Lambru, 07.10.2015, 10:16

Noul an universitar a început cu obişnuitele aşteptări, planuri de
viitor şi temeri. Generaţiile studioase care sunt la începutul vieţii şi al
carierei trebuie să facă faţă schimbărilor, introducerii noilor cerinţe şi
adecvării pregătirii lor la piaţa muncii. Principala preocupare a devenit,
astfel, ce se caută şi ce se cere pe piaţa muncii, iar orientarea în alegerea
domeniului de studiat ţine cont într-o mare măsură de piaţă. Şi nu doar tinerii
ţin cont de piaţă, ci şi universităţile care însă au un ritm mai lent de
adaptare la ea. Gabriela Jitaru este coordonatorul proiectelor Unităţii
Executive pentru Finanţarea Învaţământului Superior, Cercetării, Dezvoltării şi
Inovării. Cu ea am încercat să aflăm care este conexiunea dintre sistemul
universitar şi piaţa forţei de muncă? Această conexiune am spunea spune că nu este neapărat directă având în
vedere că sitemul de educaţie trebuie să pregătească absolvenţi care să poată
să fie integraţi pe piaţa muncii. Un al rol important al sistemului de educaţie
este şi de a pregăti absolventul pentru societate sau pentru dezvoltarea lui
personală. Ceea ce înseamnă că legătura trebuie să fie una strânsă în ceea ce
priveşte curicula universitară, dar trebuie să asigure totuşi şi o anumită
flexibilitate pentru că piaţa muncii de astăzi este foarte flexibilă şi foarte
rapidă în dezvoltare şi în schimbare. Piaţa educaţională, dacă am putea-o numi
aşa, la nivel de învăţământ superior, nu evoluează atât de rapid. La nivelul
UEFSCDI (Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învaţământului Superior,
Cercetării, Dezvoltării şi Inovării) s-au realizat câteva exerciţii de analize
şi studii la nivel naţional care au urmărit monitorizarea inserţiei absolvenţilor
de învăţământ de licenţă pe piaţa muncii pentru mai multe generaţii.
Percepţiile diferă astfel încât absolvenţii care răspund după 5 ani de la
terminarea studiilor au o percepţie mult mai flexibilă şi mai potrivită pentru
că ei şi-au creat de fapt o percepţie mult mai clară asupra competenţelor care
le-au folosit pe piaţa muncii. Într-adevăr, chiar dacă studiile asta spun sau
aşteptările de la aceste cercetări asta urmăresc şi rezultatele arată că de
fapt absolvenţii consideră că legătura dintre domeniul lor de studiu şi
sarcinile de serviciu sunt peste 78% pentru cei care răspund după 5 ani de la
absolvire sau doar de 70% pentru cei care răspund la 1 an de la absolvire.

În sensul adaptării educaţiei la cerinţele pieţei
se vorbeşte despre un model social de slujbă. Gabriela Jitaru s-a referit la
acest model: Dacă ar fi să
definim un model social al unei slujbe, aceasta ar fi una fără graniţă, atât
din punctul de vedere al locului unde se desfăşoară, cât şi mult mai flexibilă
din punct de vedere al competenţelor. Cumva modelul unei slujbe actuale oferă
posibilitatea ca mulţi absolvenţi care nu sunt în domeniul specific locului de
muncă să se poată angaja deoarece au dobândit acele competenţe necesare. La
această întrebare ar putea să răspundă şi anumite rezultate ale acestui studiu
care arată că, de fapt, piaţa muncii nu oferă locuri de muncă la acelaşi nivel
cu pregătirea studenţilor. Absolvenţii care au participat la studii au răspuns
că, de fapt, 30% din absolvenţi au un nivel de pregătire mai ridicat decât cel
solicitat de locul de muncă.

Este piaţa de muncă mai conservatoare? Gabriela
Jitaru: Aparent, piaţa de
muncă nu este neapărat foarte rigidă, este destul de dinamică. Uneori, are
cerinţe foarte specifice pe care specialiştii în educaţie consideră că nu ar
trebui să fie acoperite de o programă educaţională deoarece competenţele
generale sunt foarte importante ca şi experienţa practică. Rezultatele
studiilor arată că aecastă criză a detereminat clar o mărire a duratei de
căutare a unui loc de muncă pentru studenţii care au absolvit în 2009-2010.
Este aproape dublă decât durata de căutare a primului loc de muncă pentru
absolvenţii din 2005-2006. Partea de angajabilitate încă nu putem spune că este
evident modificată sau influenţată de criză.

Comisia Europeană încearcă să contribuie la
ajutorarea tinerilor care încearcă să-şi găsească un loc de muncă. Programul
Garanţia pentru tineret este unul dintre ele, dar şi adaptările sale la
mişcările de pe piaţa forţei de muncă nu ţin întotdeauna pasul cu dinamica acesteia. Gabriela Jitaru: Adaptări ale programului nu
cred că vor fi foarte multe. Este un program al Comisiei Europene, doar dacă la
nivelul Comisiei Europene se stabilesc anumite adaptări recente. Dacă ne
referim la programul Comisiei Europene Garanţia pentru tineret el este deja
stabilit pentru tinerii în grupa de vârstă 16-25 de ani. Ceea ce este specific
altor programe este că ele trebuie direcţionate către angajator. Probabilitatea
ca acest proiect să aibă impact şi să aibă rezultate efective este mai mare,
angajatorul fiind sprijinit pentru a angaja tineri între 16 şi 25 de ani care
nu mai sunt într-un ciclu de formare.

Noutatea şi schimbarea sunt mereu cu un pas
înaintea instituţiilor, iar universitatea este şi ea supusă inerţiilor
instituţionale. Perioada construirii carierei prin studii universitare, la
fiecare nou început, are de înfruntat noi provocări.