Acordul de la Paris în era Trump

Decizia preşedintelui Donald Trump de a retrage Statele Unite ale Americii din acordul de la Paris privind schimbările climatice, adoptat în decembrie 2015 sub egida ONU, îl plasează pe acesta ''de partea greşită a istoriei''

Corina Cristea, 23.06.2017, 14:24

Mari fluctuaţii ale temperaturilor extreme, alături de o scădere a frecvenţei zilelor şi nopţilor reci şi de o sporire a zilelor calde şi valurilor de căldură, au marcat ultima jumătate de secol. Iar estimările specialiştilor spun că pe viitor valurile de caldură extreme şi precipitaţiile abundente vor creşte cel mai probabil la latitudinile mai mari, în timp ce în majoritatea regiunilor tropicale probabilitatea este ca ele să scadă. Datele ştiinţifice arată că, fără aplicarea unor măsuri de contracarare adecvate, este posibil ca până în anul 2100 nivelul mării să crească cu un metru sau chiar mai mult. Ca urmare a acestei evoluţii, unele ţări insulare şi multe regiuni joase de coastă vor fi inundate complet. Statisticile mai arată că a fost deja raportată o creştere a deceselor provocate fie de căldură, fie de vreme rece, în funcţie de regiune. De asemenea, sunt vizibile schimbările în propagarea unor boli cu transmitere pe calea apei sau a viruşilor.

Ca urmare a modificărilor survenite, multe specii marine şi terestre au fost deja relocate. Sectoarele de activitate care se bazează puternic pe anumite temperaturi şi niveluri de precipitaţii, precum agricultura, sectorul forestier, energia şi turismul, sunt, de asemenea, foarte afectate. Multe dintre statele sărace în curs de dezvoltare sunt printre cele mai expuse consecinţelor schimbărilor climatice. Aceasta, pentru că locuitorii acestor zone depind în foarte mare măsură de habitatul lor natural şi au cele mai puţine resurse la dispoziţie pentru a se adapta climatului în schimbare.

Pe fondul acestei situaţii, decizia preşedintelui Donald Trump de a retrage Statele Unite ale Americii din acordul de la Paris privind schimbările climatice, adoptat în decembrie 2015 sub egida ONU, îl plasează pe acesta de partea greşită a istoriei. Este aprecierea făcută de fostul secretar general al Naţiunilor Unite în perioada 2007-2016, Ban Ki-moon. În acelaşi timp, decizia lui Donald Trump îi pune pe ceilalţi actori parte din Acord în faţa unor noi provocări. Documentul – un plan de acţiune care vizează perioada cu începere din 2020 – vizează, pe termen lung, limitarea creşterii temperaturii globale la sub 2 grade Celsius faţă de perioada preindustrială şi a fost adoptat de 195 de ţări.

Consecvent promisiunilor din campania electorală, dar atrăgându-şi o avalanşă de critici din partea comunităţii internaţionale, noul lider de la Casa Albă a decis retragerea din acord pentru că, a argumentat el, acesta nu este benefic pentru economia ţării şi nici pentru interesele americanilor. Reacţiile au apărut imediat. Omologul său francez, Emmanuel Macron, a apreciat că este o greşeală pentru viitorul planetei noastre, în timp ce China şi-a reafirmat angajamentul în lupta împotriva schimbării climatice.

După Acordul din 2015 de la Paris privind schimbările climatice, Uniunea Europeană a fost promotorul unor politici climatice susţinute, alocând, între altele, fonduri de investiţii pentru statele membre, prin care acestea să înlocuiască industriile vechi cu unele noi, mai prietenoase cu mediul. Şi, pentru că măsurile de abordare a schimbărilor climatice şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră reprezintă o prioritate pentru Uniunea Europeană, liderii europeni s-au angajat să transforme continentul într-o economie foarte eficientă din punct de vedere energetic, cu emisii reduse de dioxid de carbon. De asemenea, şi-au stabilit obiectivul de a scădea cu 80 până la 95 la sută emisiile de gaze cu efect de seră până în 2050 faţă de nivelul din 1990.

România a participat de la început la procesul politic internaţional în domeniul schimbărilor climatice, fiind parte a convenţiei-cadru asupra schimbărilor climatice şi a Protocolului de la Kyoto. Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru protecţia mediului, Viorel Toma explică: România şi-a îndeplinit ţinta de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru prima perioadă de angajament, 2008-2012, şi se încadrează în ţinta pentru a doua perioadă potrivit amendamentului de la Doha, 2013-2020. România are o strategie privind schimbările climatice şi creşterea economică bazată pe emisii reduse de bioxid de carbon şi un plan de acţiune pentru perioada 2016-2020. Strategia este structurată pe cele doua direcţii de acţiune şi anume, reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră şi adaptarea la efectele schimbărilor climatice. Planificarea pentru exerciţiul financiar curent 2014-2020 prevede ca 27,53 % din fondurile europene să fie dedicate proiectelor cu componenţă climatică. Implementarea proiectelor de eficienţă energetică şi utilizarea resurselor regenerabile de energie la nivelul localităţilor reprezintă o adevărată provocare pentru România în perioada următoare.”

Politica Bucureştiului este una de încurajare a generării şi folosirii energiei verzi, precum şi de reducere a emisiilor cu efect de seră în special în marile oraşe. În acelaşi timp, asigurarea cu energie de acest tip a şcolilor, grădiniţelor, primăriilor ar duce la reducerea cheltuielilor din bugetele locale.