Republica Moldova, cât de aproape de UE?

Relaţiile dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană au fost formal lansate odată cu semnarea, în noiembrie 1994, a Acordului de Cooperare şi Parteneriat, intrat în vigoare patru ani mai târziu.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Cristea, 09.02.2018, 14:13

Relaţiile
dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană au fost formal lansate odată cu
semnarea, în noiembrie 1994, a Acordului de Cooperare şi Parteneriat, intrat în
vigoare patru ani mai târziu. Apropierea dintre Uniunea Europeană şi Republica
Moldova a fost jalonată, ulterior, de includerea, în 2004, a Republicii Moldova
în Politica Europeană de Vecinătate a UE, doi ani mai tărziu aceasta fiind
acceptată în calitate de membru cu drepturi depline în Procesul de Cooperare în
Europa de Sud-Est, iar, din mai 2009, Chişinăul participă la iniţiativa
Parteneriatului Estic. Urmând paşii fireşti, la sfârşitul lui noiembrie 2013,
Republica Moldova a semnat Acordul de Asociere cu Bruxellesul, iar în
septembrie 2014, cei 28 de miniştri de externe ai Uniunii Europene au consemnat
intrarea în vigoare a acestui acord. În prezent, Bruxellesul şi Chişinăul îşi
consolidează relaţia, prin integrarea economică treptată, concomitent cu
aprofundarea cooperării pe direcţia politică.

Altfel spus, beneficiind de
susţinerea Bruxellesului în acest demers, prin toate acţiunile sale guvernul
pro-occidental de la Chişinău rămâne consecvent obiectivului clar de integrare
a ţării în Uniunea Europeană. La Bucureşti, profesorul universitar Ştefan
Popescu, invitat la Radio România, este, însă, mai degrabă sceptic că acest
obiectiv va fi atins prea curând: Cu
trupe ruseşti în Transnistria îşi face cineva iluzia că va intra în Uniunea
Europeană Republica Moldova? Sigur că reformele trebuie făcute, dar de ce,
pentru că Republica Moldova se depopulează mai mult, mai repede decât România,
pentru că riscă să devină în primul rând un stat eşuat. Are nevoie de
investiţii, dar din păcate e foarte greu pentru un stat oligarhic să capete
încrederea investitorilor. România, aici, are o mare responsabilitate şi m-aş
bucura ca tot mai multe firme româneşti să treacă Prutul, dar desigur trebuie
şi autorităţile de la Chişinău să faciliteze această trecere a Prutului.

Situaţia din
regiunea separatistă rusofonă Transnistria, din estul Republicii
Moldova, rămâne într-adevăr una sensibilă şi cu implicaţii. Federaţia Rusă şi-a
asumat să îşi retragă trupele şi echipamentele militare de pe teritoriul
Republicii Moldova încă de la Summitul de la Istanbul din 1999, dar până acum
şi-a retras doar o parte a armamentului greu. Trupele de aici au efectuat, anul
trecut, peste 200 de manevre militare, iar de la începutul acestui an alte
peste 20 de exerciţii. Directorul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor,
Iulian Chifu, explică situaţia din teritoriul transnistrean: În zona separatistă există două categorii
de forţe, există forţele aşa-numite de pacificatori, deşi nimeni nu a solicitat
vreodată Federaţiei Ruse să participe la vreun format de menţinere a păcii, dar
ea se află acolo cu aceste trupe, forţe ale Grupului Operativ al Trupelor
Ruse.. Şi au existat trupele Armatei a 14-a, care, formal, s-ar fi retras din
regiune, potrivit angajamentelor de la Istanbul, din 1999. Deci, sunt două
categorii de trupe. Peste acestea, mai există o a treia categorie, care este o
categorie paramilitară a aşa-numitului regim separatist, care este populată de
circa 10-12.000 de oameni, în general, provenind din Armata rusă şi care şi-au
făcut familii şi s-au stabilit în regiune. Deci, avem cele trei categorii de
trupe. Problema este că trupele de menţinere a păcii, aşa-numiţii pacificatori,
fac exerciţii ofensive împreună cu trupele separatiste şi împreună cu trupele
ruse ale Grupului Operativ al Trupelor Ruse. Aici este marea problemă, pentru
că, practic, prin asemenea manevre, Federaţia Rusă renunţă la statutul său de
independenţă, de neimplicare, dacă vreţi, în conflict.

Exerciţiile
militare desfăşurate de trupele ruse dislocate în regiunea transnistreană au
avut între altele drept obiective contracararea terorismului şi instruirea
militarilor, potrivit unor comunicate de presă publicate pe site-ul oficial al
ministerului rus al Apărării. Diplomaţia de la Chişinău, consideră, însă,
aceste exerciţii militare o ameninţare directă şi brutală la adresa
suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Analistul
politic Vlad Ţurcanu, fost consilier prezidenţial la Chişinău: Adevărul este că autorităţile de la
Chişinău nu pot împiedica desfăşurarea unor exerciţii militare ostile şi
îngrijorătoare ca acelea care se desfăşoară cu regularitate în ultimele luni în
stânga Nistrului. Experţii în securitate sunt extrem de alarmaţi din această
cauză, deşi percepţia respectivă nu intervine şi la nivelul societăţiii. La
Bucureşti,lucrurile sunt clare -
obiectivul strategic al României în relaţiile cu Republica Moldova
(ex-sovietică, majoritar românofonă) rămâne integrarea europeană a statului
vecin, aceasta fiind singura opţiune care poate să aducă prosperitate,
siguranţă şi libertate cetăţenilor, indiferent de vârstă, etnie, de limba
vorbită sau confesiunea religioasă.