Festivalul Like CNDB
Este mai mult decât reconfortant să aibă un succes atât de mare! Pe toate planurile: organizatoric, economic, calitate – calitatea publicului, calitate a spectacolelor…
Luana Pleşea, 01.03.2014, 07:27
Este mai mult decât reconfortant să aibă un succes atât de mare! Pe toate planurile: organizatoric, economic, calitate – calitatea publicului, calitate a spectacolelor… Este foarte bine să ai confirmarea că ai ales bine, că te-ai gândit bine şi că, în sfârşit, spectacolul de dans contemporan are un acces atât de larg la un public în curs de specializare”.
Sunt gândurile exprimate de coregrafa Vava Ştefănescu, directorul interimar al Centrului Naţional al Dansului Bucureşti, exprimate la finalul festivalului de dans contemporan şi performance Like CNDB #1, organizat, bineînţeles, de Centru. Un eveniment prin care singura instituţie publică de cultură care susţine, dezvoltă şi promovează dansul contemporan din România a reuşit să adune un public peste aşteptări de numeros, un public în parte nou şi a reuşit, de asemenea, să creeze o atmosferă atât de caldă, de prietenoasă cum rar găseşti într-o sală de spectacol. Potrivit propriei mărturisiri, echipa Centrului a ales pentru festival spectacole originale, surprinzătoare, distractive şi extravagante, dintre care vă prezentăm câteva astăzi.
În 2010, artistul Mihai Mihalcea lua cu asalt scena culturală cu un proiect de ficţionalizare a propriei biografii, devenind Farid Fairuz şi începând să lanseze, prin spectacolele sale, întrebări şi reflecţii cu privire la producţia culturală, capitalism, sexualitate şi religie. Director, între 2006 şi 2013, al Centrului Naţional al Dansului, Mihai Mihalcea/ Farid Fairuz a prezentat în Festivalul Like CNDB spectacolul Realia (Bucureşti-Beirut)” : E un spectacol în care cred că vreau să ameţesc de tot spectatorul, încercând să suprapun complet cele două personaje, încât să nu se mai ştie până unde merge Farid şi până unde se mai poate întinde Mihalcea. E un spectacol în care aduc în discuţie tot felul de poveşti autobiografice, dar mă leg şi de multe lucruri care mă interesează pe mine în lumea de astăzi – războiul civil din Beirut, de exemplu, şi multe altele, care mi-au atras atenţia de-a lungul timpului şi care au pus în mine o tensiune”. Coloana sonoră, compusă din Dhafer Youssef, Brent Lewis, Ceaikovski şi Margareta Pâslaru completează această trăire simultană a unei duble identităţi.
Un moment cu totul special în Festivalul Like CNDB a fost oferit de coregrafa Mădălina Dan, care a propus un performance duraţional de opt ore, “Hematopoesis”, în cadrul căruia, în două intervale a câte o oră, spectatorii pot deveni performeri. Am întrebat-o pe Mădălina Dan ce motivează un artist să “se arunce” într-o astfel de încercare: “Motivaţia mea a fost una destul de serioasă, mai exact, boala. Nu m-aş fi gândit până acum să fac un maraton de mişcare, dar, cum am avut un an destul de greu – am făcut tratament, am văzut cum e să dai piept cu durerea fizică şi psihică şi cum e să nu îţi funcţioneze corpul. M-am gândit că această stare trebuie compensată cu vitalitate. Şi atunci m-am gândit să fac un maraton de 8 ore. Cred că mă interesează această zonă de epuizare fizică şi de împărtăşire cu publicul a unui timp mai expandat decât cel obişnuit. Spectacolele de dans durează în general o oră. M-ar interesa un parcurs în care oamenii să urmărească un proces care nu are o dramaturgie scrisă. Eu am numit-o o dramaturgie deschisă, în sensul că vor urmări şi momente mai puţin interesante, pentru că e o improvizaţie şi, pe alocuri, compoziţie în timp real. Există un proces de transformare pe care îl vor urmări şi cred că găsesc interesant de privit acest aspect”.
Prima ediţie a Festivalului de dans contemporan şi performance Like CNDB s-a încheiat pe 27 februarie cu două spectacole create de coregrafa Andreea Novac. Este vorba despre două solo-uri, “Dance a playful body”, cu actorul Istvan Teglas şi “Despre tandreţe”, în care Andreea Novac este şi protagonista spectacolului. “Dance a playful body” a fost creat în 2008, dar continuă să atragă şi acum un public numeros în sală. Andreea Novac: “E un spectacol în care mă joc cu ideea de corp – reprezentarea corpului şi corpul cotidian. Sunt amândouă în aceeaşi persoană. Pentru că ceea ce mi-a plăcut foarte mult la Istvan şi asta am încercat în spectacol este faptul că are calitatea de a trece foarte repede prin tot felul de stări. E un corp-cameleon şi e un interpret cameleonic. Spectacolul asta face: trece prin tot felul de etape în care avem câteodată corpul ca reprezentare şi e depersonalizat, câteodată corpul în vulnerabilitatea lui şi atunci e Istvan omul. E o preumblare prin stări, prin emoţii, prin forme…”.
“Despre tandreţe” are doi ani de când a fost creat. După cum mărturiseşte chiar Andreea Novac, a pornit de la premise personale şi a ajuns să vorbească despre tandreţea actului artistic: “Oscilez permanent între real şi fictiv, între sincer şi disimulat, pe o muchie pe care nici eu nu o stăpânesc perfect”.
