Prozatoarea şi eseista Gabriela Adameşteanu, distinsă cu Premiul Opera Omnia „Gheorghe Crăciun“

Premiul Opera Omnia Gheorghe Crăciun i-a fost decernat, la cea de-a XII-a Gală a revistei Observator Cultural, prozatoarei şi eseistei Gabriela Adameşteanu.

Corina Sabău, 28.04.2018, 14:51

Premiul Opera Omnia „Gheorghe Crăciun” i-a fost decernat, la cea de-a XII-a Gală a revistei Observator Cultural, prozatoarei şi eseistei Gabriela Adameşteanu. Cărţile de proză ale Gabrielei Adameşteanu (romanele „Drumul egal al fiecărei zile”, „Dimineaţă pierdută”, „Întîlnirea”, „Provizorat”, şi volumele de proză scurtă „Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă” şi „Vară-primăvară”) au fost traduse în 15 limbi şi distinse cu premii importante. Romanul Drumul egal al fiecărei zile a fost nominalizat la Premiul Jean Monnet pentru literatură europeană, volumul Dimineaţă pierdută a fost nominalizat la Premiul Uniunii Latine, iar Provizorat a fost bestseller la Salon du Livre, Paris, ediţia 2013. Despre romanul „Dimineaţă pierdută” (apărut în 1975) Alan Brownjohn de la The Times Literary Supplement scria „Parţial, este un studiu minunat de ciudat şi original al promisiunilor uitate şi al viselor neîmplinite, dar cartea poate fi citită şi ca un punct de vedere îndrăzneţ, de un modernism târziu, asupra întregii societăţi. O panoramă extraordinară a vieţii româneşti moderne”. Romanul „Provizorat” (2010) este considerat de criticul Alex Goldiş „cel mai specific roman al prozatoarei, mai liberă ca niciodată de a pune în toate ecuaţiile posibile individualul şi politicul”. „Provizorat probează faptul că Gabriela Adameşteanu s-a întors definitiv la literatură şi că lucrează în continuare la epopeea tulburătoare a înfăţişării „omului subt vremi” notează acelaşi critic.

Volumele „Obsesia politicii” (1995) şi „Cele două Românii” (2000), se înscriu în activitatea jurnalistică a Gabrielei Adameşteanu, care a condus revista „22” timp de 13 ani şi suplimentul ei „Bucureştiul cultural”, alţi şapte ani. Pentru activitatea ei jurnalistă, Gabriela Adameşteanu a fost distinsă cu Premiul Hellman-Hammett atribuit de Human Rights Watch (2002). Scriitoarea şi jurnalista Gabriela Adameşteanu a fost vicepreşedintă (2000-2004) şi apoi preşedintă a Centrului PEN Român (2004-2006), de asemenea, membră a Juriului Uniunii Latine (2007-2009) şi preşedintă de onoare a primei ediţii a Premiului Goncourt Românesc (2013). În 2014 Gabriela Adameşteanu a primit, din partea statului francez, titlul de Cavaler al Ordinului Artelor şi al Literelor. Carmen Muşat, redactor-şef al revistei Observator Cultural, despre laureata din acest an a Premiului Opera Omnia „Gheorghe Crăciun”. „E vorba despre o scriitoare de mare forţă care, deşi a publicat înainte de 1989 romane şi volume de proză scurtă care au cîştigat aprecierile criticilor şi-ale cititorilor deopotrivă, astăzi, în faţa unui alt public, a unui alt tip de receptare, nu are nici un rid. Proza pe care o scrie nu are nici un rid. Este o proză care surprinde lumea obişnuită, oamenii în diferite situaţii de viaţă, o proză în care se simt ochiul atent şi urechea mereu la pîndă a prozatorului care ştie să sesizeze cele mai mici nuanţe ale existenţei umane şi care ştie mai ales să construiască atît pe spaţiile mici ale prozei scurte, cît şi pe spaţiile mult mai ample ale romanului universuri, lumi posibile, universuri ficţionale care au puterea de-a te atrage, de-a te absoarbe în interiorul lor. Este vorba despre autoarea unor romane ca Dimineaţă pierdută, Drumul egal al fiecărei zile, Vară-primăvară, Întîlnirea, Provizorat, dar nu doar proză, ci şi publicistică. Și-o publicistică de mare calitate şi de mare fineţe, autor al unor interviuri de-o mare diversitate, pentru că persoanele intervievate sînt din categorii sociale, culturale foarte diferite şi reprezintă profesii foarte diferite. Este o autoare care a construit nu doar o operă literară, ci şi ani buni o revistă, care n-a mai fost aceeaşi după plecarea ei. E vorba, evident, de Gabriela Adameşteanu.”

La primirea premiului Opera Omnia „Gheorghe Crăciun”, Gabriela a evocat o întâlnire cu regretatul scriitor Gheorghe Crăciun. Se întâmpla în 2005 când au participat, alături de alţi scriitori români, la Festivalul Les Belles Étrangères, în Franţa, moment care a marcat începutul traducerii literaturii române actuale în alte limbi şi deschiderea ei spre alte culturi. În discursul său, Gabriela Adameşteanu le-a adresat mulţumiri celor care au susţinut-o la începuturile ei literare. „Este aici Mircea Martin, unul dintre critcii care mi-au citit cartea de debut. E foarte importantă prima carte. Atunci poţi să mergi înainte sau poţi să renunţi. Sînt oameni diferiţi, de care uneori m-am despărţit, şi‑i păstrez totuşi în minte, Nora Iuga sau Paul Goma, există editorii mei, pentru că, atunci cînd ajung cu cărţile traduse-n străinătate, mi se spune întotdeauna: „A, păi vii din România lui Ceauşescu şi cum au putut apărea cărţile astea?”. Eu n-am cum să explic, dar a existat o literatură atunci şi am publicat cărţile la cea mai bună editură de atunci, Cartea Românească, condusă de doi mari prozatori pe care vreau să-i numesc: Marin Preda şi George Bălăiţă, mai ales că nu mai există şi nu neapărat îi ştiu tinerii de-acum. Și bineînţeles că trebuie să adaug numele editorului meu de acum, Silviu Lupescu, care a susţinut o întreagă literatură nouă după 2003. Aş mai vrea s-o amintesc pe Cătălina Buzoianu, cea care mi-a făcut un spectacol magic, un spectacol care a rămas canonic, o mare artistă, într-o ţară în care uneori e greu să fii femeie şi artist. Și neapărat familia mea, cu care probabil că trebuia să încep, în care-au existat nişte standarde chinuitor de intelectuale, dar au folosit, şi cei care mi-au fost alături de familie într-o meserie care, am mai spus, nu e recomandată pentru o femeie, dar iată cîte scriitoare excepţionale avem!”

În 2008, Editura Polirom a iniţiat seria de autor „Opere. Gabriela Adameşteanu”.