Minciunele şi alte farse gastronomice
Pentru că această rubrică este programată în preajma zilei de 1 aprilie, ziua păcălelilor, vă propunem şi o reţetă de gogoşi denumite minciunele.
Ștefan Baciu, 31.03.2023, 16:23
Pentru că această rubrică este programată în preajma zilei de 1 aprilie, ziua păcălelilor, vă propunem şi o reţetă de gogoşi denumite minciunele. De fapt, chiar există o expresie care asociază minciuna cu acest preparat şi anume „a turna gogoşi”. De ce li se spune minciunele? Pentru că sunt foarte subţiri, crocante şi nu sunt umplute cu nimic, iar atunci când le mănânci aproape că se topesc, lăsând senzaţia că practic nu ai nimic în gură. Li se mai spune şi uscăţele sau, în partea Moldovei, scovergi.
Aluatul este foarte simplu de preparat. Avem nevoie de 4 gălbenuşuri de ou, de un sfert de kilogram de făină, de o lingură de zahăr sau de un plic de zahăr vanilat, de puţină esenţă de rom şi un vârf de sare. Numărul gălbenuşurilor de ou poate fi redus dacă adăugăm jumătate de pahar de lapte şi, eventual, o lingură de smântână.
Se amestecă toate aceste ingrediente pentru a obţine un aluat ceva mai moale, dar care să nu fie lipicios. Aluatul este întins cu un sucitor, într-un strat de grosimea unei lame de cuţit. Folosind o rotiţă de patiserie, foaia de aluat este tăiată în fâşii dreptunghiulare cu lăţimea de 2… 3 centimetri şi lungimea de circa 15 cm. Pe fiecare fâşie se mai face, în zona centrală, o tăietură pe lungime, de circa 4 cm. Prin această tăietură este trecut un capăt al fâşiei, formându-se astfel o fundă. În continuare, minciunelele sunt prăjite în baie de ulei, iar apoi sunt pudrate cu zahăr. Aceste gogoşi fără conţinut pot fi servite simple sau după ce deasupra lor a fost turnată puţină dulceaţă.
Minciunele nu sunt, însă, singure în oferta gastronomică a păcălelilor. Tuturor ni s-a întmplat să vedem un preparat despre care credem că este pregătit într-un anumit mod și cu unele ingrediente, iar la degustare să constatăm că este cu totul altceva. La preparatele și mâncărurile din categoria „una vedem și altceva mâncăm” putem încadra sarmalele, învelite fie în foi de viță, fie în foi de varză. În bucătăria altor popoare există sarmalele umplute cu orez și mirodenii sau cu orez și stafide, în timp ce în bucătăria românească vom întâlni sarmale umplute cu carne și orez.
Cel mai populară ciorbă din bucătăria turcească este cea de burtă, pe care o întâlnim și în România. La noi se mai pregătește o ciorbă asemănătoare ca aspect, însă diferită la gust. Este vorba despre ciorba rădăuțeană, la care se folosesc pulpe sau piept de pui în loc de burtă de vită. I se spune așa pentru că ar fi fost inventată de o bucătăreasă din oraşul Rădăuți, din nordul României, care a dorit să modifice ceva la ciorba de burtă, care nu se afla printre preferinţele consumatorilor din acest oraş.
Dar ce părere aveți de un desert care arată ca un șnițel, dar este acoperit cu smântână? Ca și ciorba rădăuțeană, provine tot din Bucovina (provincie istorică din nordul României) și se numește tocin și este preparat din cartofi dați pe răzătoare, brânză, făină, ouă și zahăr. După ce au fost prăjiți și după ce ajung în farfurie, pe acești tocinei se pune zahăr și smântână.
