Generalul Gheorghe Avramescu

În istoria sa, armata română a avut generali care au luat parte cu onoare la marile conflicte la care a participat România în secolul XX: două războaie mondiale și conflicte locale precum războaiele balcanice și războiul româno-maghiar din 1919.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Steliu Lambru, 24.03.2025, 14:45

În istoria sa, armata română a avut generali care au luat parte cu onoare la marile conflicte la care a participat România în secolul XX: două războaie mondiale și conflicte locale precum războaiele balcanie și războiul româno-maghiar din 1919. Unul dintre ei a fost Gheorghe Avramescu, membru al unei generații de militari de excepție, unul dintre cei mai talentați pe care i-a avut România în secolul XX.

Generalul Avramescu s-a născut în 1884 la Botoșani, în nord-vestul României, și a murit pe 3 martie 1945 în Ungaria, la Jászberény. În 1913, ca tânăr ofițer, ia parte la campania armatei române din Bulgaria din timpul celui de-al doilea război balcanic. În 1916, când România intră în primul război mondial, în luptele din Dobrogea, Avramescu își dovedește calitățile de comandat al unei companii și este rănit.

După vindecare, se întoarce pe front și se remarcă în timpul sângeroasei bătălii de la Mărășești din 1917 când unitatea sa rezistă cu succes violentei ofensive germane. Este decorat și avansat în grad. După război, absolvă Șoala Superioară de Război și este cooptat în ierarhia superioară a armatei: este șef de birou de informații, șef de stat major de divizie, comandant de regiment, șef secție de transporturi, comandant de brigadă și comandat de divizie.

În 1941, la intrarea României în cel de-al doilea război mondial, este avansat la gradul de general și este numit comandat al corpului de munte. Luptă pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord și participă la campania din Est din URSS. În vara anului 1944, este comandantul Armatei a 4-a română, iar după 23 august 1944, rămâne comandant de armată și luptă alături de sovietici în campania din Vest. Însă în luna martie 1945, generalul Gheorghe Avramescu este ucis de un bombardament aerian german în Ungaria așa cum afirma un comunicat al armatei sovietice.

Generalul Constantin Lățea a fost în anii celui de-al doilea război mondial membru al Marelui Stat Major. Scăpase din încercuirea de la sud de Stalingrad din 1943 și se întorsese în România. În 1996, intervievat de Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, Lățea își aducea aminte de circumstanțele dispariției generalului Avramescu în 1945.

”La un moment dat, se zvoneşte că Avramescu se va întoarce în ţară pentru că era vorba să i se încredinţeze un mare post politic, se lăsa să se înţeleagă că va fi prim-ministru. Așa era mascat totul. Și trebuia să plece de la comanda armatei la Bucureşti unde-l aştepta acest post. Pe drum, urma să facă o vizită şi comandantului Armatei a 40-a sovietică în subordinea căreia era Armata a 4-a română ca să-I mulţumească pentru colaborare.

Şi pleacă convoiul de la Armata a 4-a cu Avramescu, cu doamna Avramescu, cu fiica lui Avramescu, cu nepotul lui Avramescu, cu interpretul, cu Bombonel Negoiescu, un ofiţer din comandament. Acolo, la sediul armatei a 40-a sovietice, după spusele unora, lucrurile s-au întâmplat aşa: convoiul s-a oprit la postul de comandă și Avramescu s-a dus să îşi ia rămas bun. După vreun sfert de oră, a venit un maior care a invitat doamnele să ia un ceai că se prelungea vizita și afară era frig.

După aceea, au fost chemați şi ofiţerii şi invitați la ceai. Şi cum au intrat acolo, cum i-au înşfăcat nişte ofiţeri de la NKVD, i-au trecut prin câte o uşă pe fiecare şi nimeni n-a mai ştiut de ei. Și i-au luat şi pe şoferi şi garda de însoţire, pe toți. Peste trei zile, fiica lui Avramescu s-a spânzurat, iar Avramescu nu s-a mai întors la București.”

Deși opinia că generalul Avramescu fusese executat de sovietici era una credibilă, generalul Constantin Lățea spunea în 1996 că dispariția lui Avramescu era un mister din mai multe puncte de vedere.

”Ce s-a întâmplat după aceea cu Avramescu este un mister. La un moment dat, domnului Avramescu i s-a acordat pensie de merit în urma unei adeverinţe iscălită de generalul sovietic Rodion Malinovski în care se scria că „generalul Avramescu a murit în timpul unui atac aerian, la postul lui de comandă şi e un om care şi-a făcut datoria”

Deci, pensia de merit a doamnei Avramescu avea la bază acest certificat şi cu asta, oficial, se explica dispariţia lui Avramescu. Ceilalţi, în afară de Felicia Avramescu care s-a spânzurat, au fost duşi în Uniunea Sovietică. Am primit o fotografie pe care este însemnat cu o cruce făcută cu cerneală un mormânt dintr-un cimitir de lângă Budapesta: Mort nu l-a văzut nici un român. Normal ar fi fost să predea cadavrul armatei române, nu?”

Generalul Gheorghe Avramescu a împărtășit soarta militarilor români care și-au făcut datoria în timpul celui de-al doilea război mondial cu prețul vieții. Dar urmările politice ale războiului pentru România fac ca acest caz să fie unul reprezentativ pentru sutele de mii de militari români cu aceleași tragedii. Este povestea care poate fi spusă și despre cei care nu au mai avut timp să lase posterității urme ale propriilor suferințe.