O Nouă Ordine Mondială?
Nimic nu mai este ca până acum, nimic nu mai este imposibil. Popoarele par a-și dori tare de tot să fie conduse de lideri autoritari, un amestec între profeți, mântuitori, vrăjitori, nepricepuți, ambițioși, tupeiști, mincinoși.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Marius Tiţa, 30.03.2025, 11:34
Nimic nu mai este ca până acum, nimic nu mai este imposibil. Popoarele par a-și dori tare de tot să fie conduse de lideri autoritari, un amestec între profeți, mântuitori, vrăjitori, nepricepuți, ambițioși, tupeiști, mincinoși. Opinia publică nu mai are mirosul ziarului proaspăt tipărit, ci pe cel al ecranului intens folosit. Cele mai simple mecanisme ale democrației și ale controlului democratic au dat faliment și specialiștii în manipulare sunt noii stăpâni ai dezbaterii.
Șocul istoric a fost produs de instalarea noului fost președinte american, cu decizii rapide și multe, radicale, care au derutat pe toată lumea. Cărțile cele mai bune din multe domenii social-politice sunt depășite, ca să nu mai vorbim de diplomație și economie. Tot ce a fost stabilit, treptat, în ultimii 300 de ani, în relațiile internaționale este dat la o parte și definițiile sunt întoarse pe dos. Schimbarea totală survine într-un moment de mare intensitate în viața internațională, cu un război de agresiune în plină desfășurare în Europa, cu un nou război total în fâșia Gaza, cu noi puteri care reclamă un loc în față în fotografia de grup a celor ce conduc lumea. Sunt multe demolări iar reconstrucția nu are nici măcar o declarație de intenție.
Până acum două luni, viața internațională era încă previzibilă, cel puțin într-un cadru general. Când Rusia a atacat Ucraina, în februarie 2022, erau cunoscute reacțiile și încadrarea faptei. Lumea era împărțită după vechiul criteriu ideologic, ajuns de la capitalism-comunism, la democratic-anti-democratic. Fostul spațiu sovietic este ciuruit de conflicte locale, mai mult sau mai puțin înghețate, unele cu foarte mare vechime. Uniunea Europeană și NATO funcționează ca modele de succes, privind participarea statelor democratice dezvoltate la viața internațională.
Nimic nu pune sub semnul întrebării relațiile dintre aliați iar capacitatea economică a acestor țări le-a permis să joace un rol activ pe scena internațională. Modelul european de integrarea a inspirat inițiative pe alte continente, în care unirea pornea de la relațiile economice. După căderea comunismului în Estul Europei, acest sistem a dispărut, ca propunere de viitor al omenirii, și ideologia a pierdut din importanță. Inclusiv capitalismul clasic nu mai era văzut ca o ideologie politică ci ca o descriere a funcționării economice a societății, nu conform gândirii lui Marx și Engels, ci după cea naturală a lui Adam Smith și David Ricardo.
S-a putut vorbi despre încheierea așa-numitului Război Rece, ce ar fi caracterizat perioada de după Cel de al Doilea Război Mondial, cât timp a existat Uniunea Sovietică și țările comuniste est-europene. Momentul a fost văzut ca o oportunitate de unirea a țărilor puternice într-o acțiunea internațională pozitivă. Deși în prezent se uită, succesoarea URSS, Rusia, a fost invitată la întâlnirile țărilor dezvoltate, iar NATO a constituit o Consiliu special de dialog cu Rusia. În primii săi ani după preluarea puterii, la începutul lui 2000, actualul lider de la Moscova a continuat politica de dialog cu țările vestice. Țările puternice au negociat și au aplicat inclusiv acorduri de limitare a armelor, nucleare sau convenționale. Înțelepciunea momentului spunea că este destul armament acumulat în timpul Războiul Rece ca să distrugă lumea de mai multe ori.
2025 a venit, însă, cu declarații și măsuri izvorâte chiar din Biroul Oval prin care vechii aliați sunt considerați explicit profitori pe spatele Americii, inamicul rus este trecut pe o procedură intensă de spălat și parfumat, încât a devenit adevăratul aliat al SUA, tendințele expansioniste s-au născut brusc și au ajuns la apogeu, războiul economic se transformă din amenințare în realitate, unul dintre cei doi vecini e declarat inamic, tocmai bun de incorporat, iar spre celălalt se ridică un munte de izolare. Fără îndoială, se poate vorbi de principiile unei Noi Ordini Mondiale, diferite de ce a fost până acum. Dar, ca într-o veche anecdotă despre comunism, putem spune că aceste principii ivite din neant ar fi trebuit să fie experimentate, mai întâi, în condiții de laborator, înainte de a fi aplicate între state.
