Reînarmarea, o necesitate
A reapărut o noțiune pe care o credeam dispărută, îngropată ca o secure a războiului: înarmarea.
Marius Tiţa, 09.11.2025, 11:30
A reapărut o noțiune pe care o credeam dispărută, îngropată ca o secure a războiului: înarmarea. Este un termen utilizat de societățile democratice ca necesitate impusă de creșterea pericolului reprezentat de experiențele autocratice sau chiar dictatoriale din unele țări. Problema înarmării marilor puteri ale lumii ajunsese la paroxism în anii 80, când cele două tabere din Războiul Rece acumulaseră armament cât să distrugă Pământul de mai multe ori. Pe acest fundal, când americanii au dezvoltat un scut de apărare împotriva rachetelor sovietice, la Moscova s-a înțeles că nu mai este timp decât pentru o pace bazată pe reducerea arsenalelor nucleare.
Odată cu lansarea bombelor atomice de la Hiroshima și Nagasaki, moment din finalul Celui de al Doilea Război Mondial de la care au trecut fix 80 de ani, omenirea a intrat în epoca acestei resurse de energie care poate deveni și armă cu o uriașă putere de distrugere. În timpul Războiului Rece, cele două tabere acumulaseră armament cât pentru distrugerea Pământului de mai multe ori. Se consideră că tocmai această acumulare incredibilă a împiedicat declanșarea unui nou război mondial, în urma căruia nu ar fi existat învingători ci doar o totală distrugere reciprocă.
Lansarea Inițiativei de Apărarea Strategică, adică scutul american împotriva rachetelor sovietice, a dat de înțeles că înarmarea nu mai este o soluție iar regimul sovietic de la Moscova a intrat în epoca sa finală, declanșată de politica președintelui Gorbaciov. În acești ani, s-a trecut la dezarmare, încheindu-se mai multe tratate de reducere au chiar de interzicere a armelor convenționale sau nucleare, tratate ce păreau imposibile până atunci. Aceste acorduri au făcut trecerea de la numita ”cursă a înarmărilor”, la destindere și dezarmare.
După 35 de ani, însă, puterea de la Moscova este deținută de un fost agent al serviciilor secrete sovietice, care a declanșat un război îngrozitor împotriva unei foste republici unionale, Ucraina. Reacția Vestului la acest atac i-a adus statutul de inamic, din partea rușilor, care își rezervă dreptul de a interveni în alte state, inclusiv prin operațiuni de influențare a opiniei publice și a proceselor electorale.
Au devenit inamici ai Moscovei atât NATO cât și Uniunea Europeană, în special pentru că au decis să susțină Ucraina în acest război, cu fonduri însemnate și cu armament. Venirea la putere la Washington a președintelui Trump a schimbat radical poziția americană față de Rusia și războiul din Ucraina, cu efecte semnificative asupra strategiei NATO și a politicii europenilor.
Printre reproșurile și cererile administrației americane la adresa europenilor este și cheltuielile reduse pentru sectorul american, considerându-se că europenii se așteptau să fie apărați de americani. Europenii au înțeles mesajul și au promis fonduri uriașe pentru creșterea capacității de apărare a statelor membre, unele chiar vecine cu Ucraina, țara sfâșiată de război. Procesul de dezvoltare a capacităților militare, de producere a unor arme noi și eficiente, este unul accelerat și coordonat la nivelul Uniunii Europene. Reducerea programatică a implicării americane în securitatea continentului european a impus creșterea capacității de apărare a acestuia. Țările europene se află în diferite situații, sunt membri și ai Uniunii Europene și ai NATO, cum este România, doar ai NATO sau doar ai Uniunii Europene, sau nu sunt în niciuna dintre aceste organizații occidentale.
După 2022, când Rusia a atacat Ucraina, Finlanda și Suedia au aderat în mod accelerat la NATO, ele fiind deja în UNE. Astfel, cele trei țări scandinave sunt în NATO, doar Norvegia nefiind și în UE, cele trei republici baltice, foste sovietice, sunt membre în ambele organizații, iar Ucraina și Republica Moldova se află în proces de aderare la Uniunea Europeană. Reînarmarea democrațiilor europene este o reacție la politica rusă de agresiune și amenințare și reducerea implicării americane în Europa. În acest context, țările din NATO cresc bugetele de apărare iar Uniunea Europeană a lansat programul SAFE, Security Action for Europe, care va dezvolta capacitatea de apărare a țărilor UE.
