Alain Godon vine din Belgia

Alain Godon vine din Belgia, deși este născut în Maroc, printr-o întâmplare a soartei. Provine dintr-o familie numeroasă, cu șase copii și a fost nevoit să muncească încă din adolescență, de la 16 ani.

Hildegard Ignătescu, 13.11.2025, 16:24

Alain Godon vine din Belgia, deși este născut în Maroc, printr-o întâmplare a soartei. Provine dintr-o familie numeroasă, cu șase copii și a fost nevoit să muncească încă din adolescență, de la 16 ani. A urmat studii în Belgia, a lucrat în mai multe companii de acolo, iar la finalul anilor ’90 a ajuns și în România. A fondat două companii și în prezent lucrează la una dintre ele, care se ocupă cu recrutarea și detașarea muncitorilor români în Franța. Este căsătorit, are trei fete, două născute aici la București, iar una a rămas să locuiască aici, în România.  Alain Godon ne povestește cum a început acest episod lung și important pentru el – viața în România.

„De fapt, am înființat firma mea în România, dar firmele pe care le-am condus și firma pentru care lucrez acum nu erau ale mele. Contractual, am fost administrator, eu am pus pe picioare fabricile, am angajat oamenii, dar eram un fel de subcontractant. Cum am ajuns în România? Cu mulți ani în urmă, într-o altă viață, mi s-a propus să lucrez în Maroc. Aveam o cunoștință a unui prieten care fabrica îmbrăcăminte streetwear în Maroc, la Tanger, și avea nevoie de cineva să se ocupe de producție pentru control de calitate. M-a interesat, pentru că era ceva exotic să schimb munca. Am mers de trei ori acolo, câteva săptămâni de fiecare dată; calitatea nu era cea dorită. În al doilea rând, ideea era să mă instalez acolo și să pun pe picioare o fabrică pentru acest comanditar belgian.

Or, nu mă vedeam trăind acolo. Diferențele de cultură erau enorme, plus că, Tanger, în acea perioadă, era extrem de sărac. Pentru mine era extrem de ciudat când seara, începând cu ora 7-8, nu mai era nicio femeie pe stradă, numai bărbați, și diferența era foarte mare. Și așa că am refuzat. Am zis pas și, după șase luni, acest domn a revenit și m-a zis, ce crezi de România? Și am zis, uite, că tot sunt pe jumătate evreu, hai să fac ca un evreu – dacă nu văd marfa, nu cumpăr nimic. Și așa că prima oară am ajuns în România pe 30 septembrie 1998, la București, să vizităm câteva fabrici la APACA și, din start, mi-a plăcut. Era total altfel, nivelul de educație nu se compară. Cultura era mult mai aproape de noi, dar, totuși, foarte străină pentru mine.

Nu știam aproape nimic despre România sau istoria României reale, în afară de ce vedeam la televizor. Nu știam mare lucru, sincer. Fabricile pe care le-am văzut, chiar dacă erau departe de a fi cum era, de pildă, fabrica patronului meu în Belgia, care era bec, totuși, calitatea era net superioară și am zis, da, din prima zi. Am stat patru zile, am început imediat să căutăm o garsonieră și, pe 18 noiembrie 1998, am ajuns în România ca să stau.”

Și, iată, sunt aproape 30 de ani de atunci. Cum e viața lui Alain Godon acum?

„Este o altă viață. M-am disciplinat să învăț limba română. Am cerut tuturor să-mi vorbească doar în limba română și să mă corecteze și așa mai departe. Am încercat și mai încerc, adică, citesc, vorbesc, mă informez despre România, despre istoria României, despre ce s-a întâmplat la Revoluția din 1989, dar nu doar atunci, Revoluția e doar un moment din istoria României. Trebuie să înțelegi tot restul, tot ce s-a întâmplat înainte și în zonă, ca să înțelegem exact de ce am ajuns unde suntem acum.”

Unde suntem acum, după părerea lui Alain Godon?

„Lucrurile au evoluat în mod fenomenal și foarte rapid. Tranziția a fost extrem de brutală. Să nu uităm nici că înainte de comunism, practic, România era o țară majoritar agrară. 80% din populație trăia la sat și 20% în orașe mari. Când am ajuns în România atunci, erau deja 18 McDonald’s, dacă țin minte. Eram șocat. Între timp, într-adevăr, România a evoluat enorm. Există anumite lucruri aici care există într-o mult mai mică măsură, să spunem, în Belgia sau în Franța.

Ca să vă dau un exemplu, eram aici în România de patru zile, văzusem deja trei Hummer, dar pentru civili, din ăla super, care costă nu știu cât. În Belgia, de când apăruse Hummer-ul, în trei ani văzusem doar unul. De fapt, aici sunt unii care cumpără o mașină care costă cât o casă. Nimeni nu s-a întrebat cum au reușit, dar asta este. Pe de altă parte, România merge înainte grație Uniunii Europene, de fapt. Și grație tuturor firmelor care au venit treptat în România, pentru că era o nouă piață care se deschidea. Totul se datorează sectorului privat. Nici asta nu este normal. Infrastructura noastră se dezvoltă lent, mult mai lent decât era prevăzut. Aș zice că e România cu două viteze, într-un fel, dar pentru mine viteza cea mai înceată este cea politică.

Pas cu pas mergem înainte, dar e foarte, foarte greu. Aș zice că și o mare parte din popor a rămas total needucată din punct de vedere politic și este extrem de manipulabilă cu mesaje grosolane, să spunem, că o fi acum de la extrema dreaptă sau de la ceilalți, este exact la fel. Oamenii sunt ușor manipulabili. Cred că în România mai este mult de făcut, pentru că poporul român este un popor care este nativ inteligent. Eu, vorbind cu oamenii de la țară, pot să zic că, în general, la țară există foarte mult bun simț. Iubesc poporul român pentru că este un popor, pentru mine, foarte cald și foarte primitor, cu toate defectele sale, chiar dacă moare capra vecinului, chiar dacă mi se aruncă pisica în curte. Știți, oricum, când trăiam în Belgia, eram tot critic vis-a-vis de politică. Este absolut normal și este și datoria cetățeanului să fie treaz și să se lupte pentru o societate mai bună.”