Ultimul domnitor al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica
Rămășițele pământești ale ultimului domnitor al Moldovei înaintea Unirii Principatelor din 1859, Grigore Alexandru Ghica (1804-1857), sunt aduse înapoi în România după 168 de ani, într-un amplu demers simbolic și istoric.
Eugen Cojocariu și Ion Puican, 23.11.2025, 13:00
Rămășițele pământești ale ultimului domnitor al Moldovei înaintea Unirii Principatelor din 1859, Grigore Alexandru Ghica (1804-1857), sunt aduse înapoi în România după 168 de ani, într-un amplu demers simbolic și istoric. Ceremonia a început în Franța, la Academia Jandarmeriei, cu onoruri militare și omagii aduse domnitorului. Ambasadoarea României la Paris, Ioana Bivolaru, implicată în pregătirea momentelor din Franța, vorbește despre acest demers susținut de statul român:
„Prin această repatriere, România își transmite un îndemn la păstrarea vie a memoriei unei personalități care a avut o contribuție importantă în istoria României moderne.”
Pentru statul român, momentul repatrierii rămășițelor lumești ale domnitorului reprezintă un act de recuperare a memoriei unui reformator esențial al modernității românești. Grigore Alexandru Ghica a domnit sub numele Grigore al V-lea Ghica, în două perioade: mai 1849-octombrie 1853 și octombrie 1854-3 iunie 1856. A fost fiul marelui logofăt Alexandru Constantin Ghica, protector al teatrului românesc la începuturile sale. Și-a făcut studiile în Germania, iar după revenirea în țară a ocupat funcții înalte la curtea domnească.
Ca domnitor a avut realizări majore pentru epocă, în contextul modernizării Principatelor Române. Dintre acestea amintim dezrobirea romilor – în 1855 solicită proiectul de lege privind desființarea robiei țiganilor. Legea a fost votată în unanimitate. Despre aceste realizări vorbește și Mihai Ghyka, strănepotul domnitorului:
„Practic este unul dintre europenii înainte de a se naște Europa. Grigore Alexandru Ghica este cel care a fondat Jandarmeria Română, Banca Națională. Este cel care a eliberat țiganii și, în același timp, este cel care a abolit cenzura, lucruri care mergeau în spiritul vremii și în conexiune cu națiunile vest-europene și care scoteau România dintr-o dependență de puterea turcă și austriacă, care la vremea respectivă decideau lucrurile în Țările Române.”
Domnitorul Grigore Alexandru Ghica emite în 24 februarie 1856 actul de desființare a cenzurii. Promulgă prima lege a Jandarmeriei, astfel devenind fondatorul Jandarmeriei Române. Aduce în Principatele Române telegraful, cu ajutorul unor ingineri francezi. Reformează agricultura, reglementând raporturile dintre proprietari și muncitori, reducând zilele de muncă, desființând dijma și oprind folosirea țăranilor la alte munci decât cele agricole. Despre aceste reforme importante a amintit și Președintele României Nicușor Dan în alocuțiunea cu ocazia repatrierii rămășițelor pământești ale domnitorului:
„Suntem aici cu prilejul aducerii în țară a rămășițelor pământești ale domnitorului Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, ultimul domnitor al Moldovei înainte de Unirea din ianuarie 1859. Și e un prilej de a ne aduce aminte că construcția României moderne a început înainte de ianuarie 1859. Câteva decizii importante la care domnitorul Ghica fie le-a inițiat, fie a participat: abolirea cenzurii, inițierea unor unități medicale specializate – maternitatea, înființarea Școlii de ingineri de drumuri și construcții. Reforme sociale îndrăznețe: abolirea robiei țiganilor.
Înființarea Jandarmeriei, care a fost o instituție pentru pacea interioară, dar oameni care erau pregătiți pentru lupte mai mari, într-o vreme în care forțele armate ale României erau limitate de înțelegerile marilor puteri. Trebuie să spunem și niște lucruri despre reformele sociale: curajul de a scădea impozitele, dijma pentru cei care lucrau pământul, și taxele vamale, așa-numitele taxe pe circulația mărfurilor. Dar trebuie să insistăm, în opinia mea, pe Unirea de la 1859. Pentru că Unirea de la 1859 nu a căzut din cer, nu a fost un dar care s-a dat României. Pentru ca ea să se înfăptuiască au fost niște oameni politici care au acționat în sensul acesta și domnitorul Ghica este unul dintre ei.”
Grigore Alexandru Ghica a fost un reformator și al învățământului, punând bazele educației moderne în Principatul Moldovei. Construiește școli elementare și primare, înființează primele două facultăți: Drept și Filosofie și dezvoltă învățământul medical prin Institutul Gregorian, școala de chirurgie, școala de moașe și ospiciul de infirmi. Aduce contribuții și în infrastructură, urbanism și administrație, construind cazarma de la Copou, Iași, dezvoltând sistemul de exploatare al salinelor și micșorând taxele vamale pentru stimularea comerțului. A fost un suporter ferm al Unirii Principatelor Române. A susținut mișcarea unionistă, făcând primele demersuri pentru unirea Moldovei cu Țara Românească, intrând astfel în conflict cu Poarta Otomană din pricina activismului său unionist. Așa cum subliniază și strănepotul domnitorului, Mihai Ghyka:
„A fost, fără îndoială, omul unei singure idei – ideea pașoptiștilor – care și-au dorit din tot sufletul unirea Principatelor și suveranitatea României. Și-a lăsat deoparte interesele personale și a luptat pentru a aduce alături de el oamenii școliți la Berlin sau la Paris și instituțiile franceze au fost inspirația pentru domnia sa.”
Ultimul domnitor al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica rămâne o figură luminoasă a secolului al XIX-lea, un lider care a pus binele public mai presus de orice. Astăzi, odată cu revenirea sa simbolică, România își reafirmă respectul pentru cei care au construit, cu viziune și curaj, temeliile statului modern.
