Incertitudinile păcii
Există o pildă veche, pe care o găsim la mai multe popoare. Este vorba de alarma falsă, în special cu venirea lupului, un pericol extern, în sat. Până la urmă, vigilenţa slăbeşte, simţurile ies din starea de veghe astfel încât, atunci când lupul năvăleşte peste căminele oamenilor, ei nu mai sunt pe picior de reacţie rapidă, chiar nu reacţionează la pericolul declanşat până la urmă.
Marius Tiţa, 07.12.2025, 09:30
Există o pildă veche, pe care o găsim la mai multe popoare. Este vorba de alarma falsă, în special cu venirea lupului, un pericol extern, în sat. Până la urmă, vigilenţa slăbeşte, simţurile ies din starea de veghe astfel încât, atunci când lupul năvăleşte peste căminele oamenilor, ei nu mai sunt pe picior de reacţie rapidă, chiar nu reacţionează la pericolul declanşat până la urmă. Societăţile umane se mobilizează pentru autoapărare, există capacităţi ancestrale pe care oamenii le activează pentru supravieţuire, pentru a reintra în evoluţia paşnică, stare ce reprezintă normalitatea.
Istoria explică aceste fenomene iar dreptul internaţional le codifică şi le pune în lumina unei acţiuni eficiente. Secolul XX, cel cu două războaie mondiale, a adus reglementări clare pentru state, pornind de la principii umaniste şi democratice. Tot atunci oamenii au constatat că în viaţa oamenilor este mult mai mult război decât pace. Războaiele nu folosesc negocierea, se nasc foaret uşor, din crize ce nu pot fi deloc soluţionate de moartea oamenilor, civili sau militari.
Războiul declanşat de Rusia împotriva Ucrainei răspunde unui raţionament atavic, încălcând principiile de drept internaţional care caută pacea negociată împotriva oricărui tip război criminal. Pe lângă dreptul celui mai puternic, aplicat în secole de antichitate şi ev mediu, războiul actual din Ucraina este supus şi unor fenomene geopolitice specifice acestei regiuni. Încă de la începuturile sale, sub forma Imperiului ţarist sau a Uniunii Sovietice, Rusia a manifestat mereu tendinţe expansioniste. În vreo trei secole, Rusia a ajuns la Pacific, peste Siberia, ba chiar a trecut în America, în Alaska, pe care a vândut-o americanilor. În sud a mers spre inima Asiei, iar în Vest, tot mai mult în mijlocul Europei. A mai existat o coordonată de expansiune, cea spre Constantinopole, în căutarea gloriei de urmaş al Bizanţului. Pentru români, asta a însemnat două secole de războaie ruso-turce, peste pământurile lor, şi tot atâtea păci negociate între cele două imperii, la mijloc fiind tot Moldova şi Muntenia. După căderea Imperiului Sovietic, spaţiul multinaţional căruia i s-a impus limba şi civilizaţia rusă, a devenit o regiune de permanente revendicări teritoriale, de agresiuni şi războaie distructive, transformate, în urma unor negocieri lipsite de tratate de pace, în conflicte îngheţate. Acest statut a menţinut o stare de fapt favorabilă intereselor ruseşti, multe dintre fiind reactivate în ultimul timp.
Se poate spune că Moscova şi-ar dori aceeaşi soluţie la războiul din Ucraina dar speră mereu că îngheţarea poate interveni într-o situaţie şi mai bună. În acelaşi timp, încă se speră la o victorie totală împotriva Ucraina, fiind activate toate mecanismele şi tehnicile pentru obţinerea ei. În această logică, eforturile, în special cele americane, de opri luptele din Ucraina şi negocierea unei păci, se dovedesc, în faţa realităţii, doar idealuri generoase. Deşi negocierile au plecat de la baze care contrazic principiile unei vieţi internaţionale democratice, şi dau un avantaj mult prea mare agresorului, nu se poate spune că Ucraina este mai aproape de pace sau de încetarea războiului. Nici măcar acel statut de conflict îngheţat, larg practicat în fostul spaţiu sovietic, nu pare a fi luat în calcul de Moscova.
În acest timp, paralel cu negocierile şi contactele sau întâlnirile între părţile implicate sau interesate, altele decât Rusia, continuă luptele şi, mai ales, crimele de război, bombardarea unor ţinte evident civile, sub pretextul că ar ascunde obiective militare. Realitatea este atât de rapidă că nimeni nu mai are timp să-şi amintească de principiile de drept internaţional care au guvernat omenirea în ultimii 80 de ani, probabil cei mai buni din istoria societăţii umane.
