Banca Marmorosch-Blank
Una dintre cele mai puternice instituții bancare ale României de dinainte de 1945 a fost Banca Marmorosch-Blank.
Steliu Lambru, 25.01.2026, 15:15
Una dintre cele mai puternice instituții bancare ale României de dinainte de 1945 a fost Banca Marmorosch-Blank. Ea a funcționat sub două generații de bancheri, prima fiind cea a fondatorilor Iacob Marmorosch și Mauriciu Blank. A doua generație a fost reprezentată de Aristide Blank, fiul și moștenitorul lui Mauriciu Blank.
Născut în Austria în 1823, la Colomeea, astăzi în Ucraina, Marmorosch a decedat în 1905 la Viena. A început ca zaraf, schimbând valută, și cămătar. În 1848 îl găsim deja în București în zona comercială a Lipscanilor unde își va începe cariera. Partenerul său de afaceri Mauriciu Blank se năștea după 25 de ani, în 1848, la Pitești, în principatul Munteniei. După perioada de studii de la Viena, Blank revine în România în 1863 și este angajat la firma lui Marmorosch. Felicia Waldman este profesor la Universitatea București și autoare de biografii ale evreilor bucureșteni. Ea a urmărit și carierele fondatorilor Băncii Marmorosch-Blank.
”Banca e înființată în 1848 de Iacob Marmorosch, iar în 1867 l-a angajat pe Mauriciu Blank, care avea la vremea aceea 15 ani și era absolvent al Școlii de Comerț de la Viena. Practic, Marmorosch l-a angajat pe Blank exact în momentul în care amândoi, și banca lui, și Mauriciu Blank, împlineau 15 ani. Mauriciu Blank se născuse în 1848, anul în care Marmorosch înființa banca. Deci în ’67 Marmorosch îl angajează pe Blank, în ’73 îl face partener și apoi îl lasă singur proprietar. Este interesant acest detaliu, nu știm de ce a făcut Marmorosch aceasta deoarece avea familie, avea copii, multă vreme s-a crezut că n-a avut familie și de aceea îi lăsase banca lui Blank. Blank, de fapt, se numea Durrera el Blanco și era sefard, în ciuda numelui scris cu k.”
Banca Marmorosch-Blank s-a numărat printre finanțatorii guvernului român în războiul de independență a României din 1877-1878. După război, a continuat să acorde credite pentru dezvoltare în mai multe sectoare ale economiei precum drumuri, industrie, asigurări, bănci, construcții publice. Organizație foarte dinamică, banca a intrat și în asocieri cu bănci germane, franceze și maghiare. Felicia Waldman a arătat că perioada lui Mauriciu Blank la conducerea băncii a însemnat expansiunea maximă. Dar a însemnat și schimbul de generație.
”El a rămas singur proprietar al băncii încă din 1900, dar, în amintirea lui Marmorosch, a continuat să păstreze numele lui în numele băncii. În 1905, banca a fost transformată în societate pe acțiuni. Blank a fost acționar la cele mai mari întreprinderi, la Vulcan, la Luther. S-a implicat în subvenționarea de lucrări publice, de drumuri și căi ferate, ceea ce, evident, a ajutat la dezvoltarea comerțului. În 1912, Aristide Blank, fiul lui Mauriciu și directorul din acel moment al băncii, a fost invitat să facă parte din Comisia de înființare a Academiei de Studii Economice. Între 1915 și 1923, perioada în care era cea mai puternică bancă comercială din România, s-a construit și sediul din strada Doamnei, care există și astăzi. Al doilea sediu al băncii Marmorosch-Blank, de la anul 1848, era în Hanul Ghermani. Un alt sediu al băncii este sediul din strada Lipscani numărul 8, unde este astăzi Banca Chrissoveloni. În 1920, banca a înființat Atelierele Grafice , pe care apoi le-a vândut statului în 1930, ele intrând în Regia Monitorului Oficial și Imprimeriilor Statului. În 1923, banca avea 25 de sucursale în Regat și 4 externe: la Paris, Istanbul, Viena și New York.”
A doua generație de bancheri ai Băncii Marmorosch-Blank a fost Aristide Blank, fiul lui Mauriciu, născut în 1883 la București. A fost o personalitate complexă, pe lângă preocupările de bancher a fost patron al artelor, scriitor, patron de ziare. Liberal, a fost unul dintre finanțatorii proiectelor naționaliste românești, dar adversar al extremei drepte fasciste. Apropiat al regelui Carol al II-lea, a păstrat controlul asupra băncii sale, preluată de Banca Națională, după prăbușirea din 1931. Marginalizat în anii 1940 în timpul dictaturii lui Ion Antonescu, Blank a încercat să repună pe picioare o afacere bancară după război. Eforturile sale au fost zădărnicite de naționalizarea economiei operată de guvernul comunist în 1948. Condamnat la 20 de ani de închisoare în 1953, a fost lăsat să emigreze în urma intervențiilor externe, în 1958. După doi ani, în 1960, înceta din viață la Paris în vârstă de 77 de ani. Felicia Waldman.
”A fost unul dintre inițiatorii și acționarii fondatori ai companiei Air France și dacă ne uităm pe siteul Air France ei recunosc acest lucru. Pe siteul Air France scrie că banii au provenit de la Banca Marmorosch-Blank, inițial prin intermediul Companiei de Navigație Aeriană Franco-Română, înființată în 1920 de Aristide Blank și Pierre de Fleurieu. Aceasta a fost transformată mai apoi în Compania Internațională de Navigație Aeriană, în 1925, și respectiv Air France, după unificarea cu alte patru companii, în 1932 și naționalizarea din 1933. Compania de Navigație Aeriană Franco-Română avea să inaugureze, în 1922, prima linie comercială intercontinentală Paris-Istanbul cu escală la Băneasa.”
Banca Marmorosch-Blank a fost instituția pe care două generații de bancheri profesioniști au creat-o și folosit-o după oportunitățile timpurilor. Prin ceea ce a reprezentat pentru România, ea este unul dintre cele mai consistente capitole din istoria sistemului bancar românesc.