Vulturul sur revine în România
Munții Făgăraș se pregătesc să găzduiască o specie emblematică, dispărută din România în perioada comunistă: vulturul sur (Gyps fulvus).
Daniel Onea, 30.01.2026, 14:14
Munții Făgăraș se pregătesc să găzduiască o specie emblematică, dispărută din România în perioada comunistă: vulturul sur (Gyps fulvus). Fundația Conservation Carpathia, alături de parteneri internaționali și cu sprijinul comunităților locale din Argeș, a demarat un amplu program de reintroducere a acestei specii vitale pentru ecosistem. Robert Zeitz, ornitolog și expert direct implicat în program, spune că, în România, existau populații numeroase de vulturi. În prezent, sunt considerate dispărute, iar reintroducerea lor este un pas firesc pentru refacerea echilibrului ecologic.
„Este esențial să readucem aceste păsări în fauna noastră, deoarece ele exercită un important rol sanitar. Vulturul sur este strict necrofag. Se hrănește doar cu cadavrele animalelor. Prin prezența lui, ecosistemul devine mai sănătos. Cele mai importante cauze ale dispariției lor au fost împușcarea, furtul ouălor din cuiburi și persecuția sistematică, directă. La acestea s-au adăugat campaniile de otrăvire îndreptate împotriva prădătorilor cu blană, precum vulpea, lupul sau ursul. După aderarea României la Uniunea Europeană, legislația s-a schimbat în mod pozitiv, iar toate aceste activități au devenit ilegale. Așadar, cei mai importanți factori care au dus la dispariția vulturilor nu mai există. Deși mai sunt prezenți anumiți factori limitativi, de o importanță mai mică, specialiștii consideră că a sosit momentul ca vulturul sur să repopuleze toate arealele istorice pe care le-a ocupat în trecut.”
Riscuri există în orice program de reintroducere a unei specii, dar ele scad atunci când comunitățile locale și autoritățile sanitar-veterinare sunt implicate activ. Robert Zeitz subliniază că tehnologia modernă și implicarea oamenilor sunt cheia succesului.
„Monitorizarea prin transmițătoare GPS face posibilă diminuarea riscurilor: eventualele focare de otrăvire pot fi identificate foarte ușor și rapid, iar vinovații pot fi trași la răspundere. Dispunem de metode moderne de localizare a păsărilor eliberate, le putem urmări deplasarea și, dacă apare o problemă, putem interveni rapid. În marea majoritate a cazurilor, comunitățile sunt încântate. Există numeroase exemple pozitive în țări precum Grecia, Italia, Franța sau Spania, unde prezența vulturilor atrage un număr însemnat de vizitatori. Astfel, putem dezvolta turismul local, ceea ce este benefic pentru comunități. Aspectul sociologic este și el important. Vulturii atrag turiști și creează locuri de muncă. Vom construi un centru de informare, «Casa Vulturilor», în comuna Valea Mare Pravăț, după modelul celor existente deja pentru zimbri sau castori. Localnicii beneficiază și din punct de vedere economic. Deoarece aceste păsări consumă carcase, noi am putea prelua gratuit animalele moarte din gospodării, scutind fermierii de costurile incinerării.”
Păsările sunt aduse din Spania deoarece această țară are una dintre cele mai stabile populații de vultur sur din Europa. Partenerii Fundației Conservation Carpathia au experiență în relocare și știu de unde se pot extrage exemplarele, explică Robert Zeitz.
„Vulturii care vor ajunge la noi provin din centre de reabilitare. Sunt păsări care au avut probleme minore de sănătate sau au fost slăbite, dar care s-au recuperat și sunt apte pentru a fi eliberate în natură. În loc să fie eliberate în Spania, vor fi aduse în România. În prezent, se construiește o volieră de aclimatizare lângă localitatea Rucăr. Ajunși în țară, vulturii stau aproximativ șase luni în acest spațiu, timp în care se familiarizează cu zona și cu peisajul Munților Făgăraș. Eliberarea se va face prin metoda «soft release». Se deschide voliera, iar păsările pot zbura afară când doresc, având posibilitatea să revină. Această metodă, deja consacrată în alte țări, reduce stresul, iar păsările tind să nu părăsească zona. Toate exemplarele vor fi echipate cu emițătoare satelitare. Vorbim despre păsări tinere, care își vor petrece perioada de maturizare în zona noastră. Ele ating maturitatea sexuală la 4-5 ani, moment în care vor începe să cuibărească aici. Este vital să eliminăm riscurile majore, precum otrăvirea sau electrocutarea. Dacă acest proiect va avea succes, am putea continua cu reintroducerea vulturului negru și a zăganului.”
Vulturul sur are o greutate cuprinsă între 6 și 11 kilograme, o lungime a corpului între 93 și 122 de centimetri și o anvergură a aripilor de 2,4–2,8 metri. Femela depune un singur ou pe an, iar ambii părinți au grijă de pui până când acesta devine independent. Orizontul de timp pentru refacerea populației este unul lung, care necesită răbdare.
„Planul nostru este să aducem, timp de 5-6 ani, între 18 și 22 de exemplare anual. Sperăm ca primele perechi să se formeze în 3-4 ani, iar primele depuneri de ouă să aibă loc în 4-5 ani. Estimăm că vom avea o populație stabilă, de sine stătătoare, de vultur sur în România în aproximativ 8-10 ani. Este un proces lent, deoarece aceste păsări au o viață lungă, trăind câteva decenii, iar ritmul lor biologic necesită răbdare pentru a vedea rezultate concrete.”
Prin acest proiect, România se aliniază eforturilor europene de refacere a populațiilor de vulturi și urmează exemplul țărilor care au reușit fie reintroducerea, fie consolidarea populațiilor existente, de la vultur sur în Spania, Franța și Bulgaria, până la zăgan în Elveția, Austria sau Germania. Revenirea vulturului sur, după 70 de ani, reprezintă mai mult decât reparația unei greșeli istorice, este un semn al maturizării conservării naturii în România, un proces în care omul și natura învață din nou să conviețuiască.
