Orașul antic Callatis
Callatis a fost un centru comercial, cultural și spiritual activ timp de peste un mileniu, traversând perioadele greacă, romană și romano-bizantină.
Ion Puican, 01.02.2026, 11:00
Callatis este una dintre cele mai vechi așezări urbane de pe teritoriul României, fondată în secolul al IV-lea î.Hr. de coloniști greci veniți din Heraclea Pontică, pe locul actualului port de la Marea Neagră, Mangalia. Callatis a fost un centru comercial, cultural și spiritual activ timp de peste un mileniu, traversând perioadele greacă, romană și romano-bizantină. Maria-Magdalena Ștefan, arheolog, responsabil al Muzeului Național de Istorie a României (MNIR) pentru sectorul Callatis ne vorbește despre orașul antic:
„Sub toate străzile și clădirile din Mangalia de astăzi, dacă am săpa, am găsi vestigii din antichitate care au făcut parte din orașul antic Callatis, un oraș grecesc. Un oraș stat, adică o comunitate de cetățeni care se guverna singură și în care includem orașul în sine și teritoriul agricol din jur, cu sate, vile, drumuri și cimitire, iar în cazul Callatisului, desigur, și cu mai multe zone portuare. Un astfel de oraș-stat făcea propria politică, avea propria armată și zei, pe care îi alegea ca fiind zei protectori. Și, de asemenea, își gestiona și propria economie, bătea monedă.”
Fondat de greci dorieni veniți din Heraclea Pontică, Callatis nu a fost un oraș oarecare. A fost unul dintre cele mai mari și mai puternice centre urbane grecești de pe țărmul vestic al Mării Negre așa cum ne povestește arheologul Maria-Magdalena Ștefan:
„Callatis a fost fondat de greci dorieni din orașul Heraclea Pontica, care se afla pe țărmul de sud al Mării Negre, în Turcia de astăzi. Dorienii sunt acea parte din greci asociați în modul cel mai bine cunoscut și faimos cu Sparta. Cultura dorienilor este considerată oarecum mai austeră și stilul lor, unul războinic.. … Probabil Callatis a fost înființat încă de la sfârșitul secolului al VI-lea. Adevărul este însă că în sursele antice care se referă la evenimentele din acea perioadă timpurie, Callatis nu este menționat niciodată. De asemenea, din punct de vedere arheologic, nu avem suficiente argumente ca s-o plaseze în acea perioadă timpurie altfel decât o anumită logică istorică. De aceea vorbim de o refondare sau poate chiar fondare cu totul la începutul secolului al IV-lea înainte de Christos, când orașul deja este organizat, teritoriul la fel și o face într-un mod impresionant. Callatis este unul dintre cele mai mari și puternice orașe grecești pe țărmul de vest al Mării Negre.”
Maria-Magdalena Ștefan ne descrie o imagine despre acest important centru antic, despre rolul cetății Callatis și cum se desfășura viața în acele timpuri îndepărtate:
„Strada Portului de astăzi, din Mangalia, urmărește traseul unei părți a fortificației elenistice, iar zona muzeului actual de Arheologie din Mangalia și al stadionului Callatis suprapune o parte a cimitirului antic. Peisajele funerare rămân de fapt, foarte impresionante la Callatis. În jurul orașului s-au construit cel puțin o mie de movile, de tumuli. Iar acesta este un lucru deosebit pentru lumea antică. Acești tumuli au fost ridicați într-un plan organizat, pe șiruri, separați de drumuri și de străzi. …
Chiar și în lumina ultimelor descoperiri arheologice de la Callatis, ce putem înțelege despre rolul pe care l-a jucat această comunitate de greci în spațiul nul-tracic este acela de intermediar între lumea egeeană, a regatelor macedonene, a Greciei antice în sine, a Asiei Mici cu zona regatelor barbare, cu tracii, odrizii și sciții. În astfel de orașe, precum Callatis, se puteau stabili întâlniri, se puteau încheia tratate, se puteau bătea monede cu care se angajau mercenari, erau puncte din care plecau corăbii și mutau armate de-o parte și de alta a Mării Negre sau se mutau mărfuri și sclavi. …
Orașele grecești din Dobrogea, Histria, Tomis, Callatis erau construite după modelul polisurilor mediteraneene. Asta însemna că incintele lor erau delimitate de elemente de fortificare, în general ziduri din piatră. În interior, în interiorul orașului, cartierele erau proiectate, trasate după un plan, separate de străzi. Casele puteau să aibă mai multe etaje, erau construite din piatră, dar și din lut. …
Exista în aceste orașe o piață centrală numită Agora, unde se întâlneau locuitorii. Zone cu temple pentru diferiți zei și, desigur, zonele portuare care erau vitale pentru comerț. Pentru că aceasta era activitatea principală în aceste orașe. Se comercializa, așa cum știm din sursele din epocă, cereale, pește sărat, vin, ulei de măsline, textile și mai ales sclavi. Probabil una dintre principalele resurse de dezvoltare a acestor orașe au fost sclavii veniți din teritoriile barbare. … Conta și agricultura și diferitele meșteșuguri. Existau ateliere la Callatis, existau ateliere de realizare a teracotelor, a figurinelor din teracotă pictată. Se produceau cu siguranță textile prețioase și bijuterii. Ne putem gândi la momentele probabil cele mai frumoase care erau sărbătorile religioase, care se desfășurau după un calendar bine-cunoscut și care erau sărbători publice la care participa toată comunitatea. …”
Callatis rămâne un oraș tăcut, ascuns sub orașul de azi, dar esențial pentru a înțelege cine am fost și cum s-au întâlnit, aici, lumi diferite. Prin vestigiile sale și prin cercetările arheologice, acest oraș antic continuă să ne vorbească despre memorie, identitate și legătura profundă dintre trecut și prezent — o invitație deschisă de a privi Mangalia nu doar ca pe un loc al vacanței, ci ca pe un spațiu al istoriei vii.
