Savantul Traian Săvulescu

Un portret pe scurt al savantului Traian Săvulescu, biolog și botanist român, fondatorul Școlii românești de fitopatologie, membru și președinte al Academiei Române.

Ion Puican, 15.02.2026, 14:26

Traian Săvulescu a fost una dintre personalitățile marcante ale științei românești din secolul al XX-lea, recunoscut pe plan internațional, biolog și botanist, profesor universitar și președinte al Academiei Române. Născut în 1889, el și-a dedicat viața cercetării în domeniul biologiei vegetale, în special fitopatologiei – știința care studiază bolile plantelor, fiind fondatorul Școlii de fitopatologie din România. Prin activitatea sa științifică și instituțională, a contribuit decisiv la dezvoltarea cercetării agricole și botanice în România, într-o perioadă marcată de transformări politice și sociale profunde. Un portret al savantului ne-a fost făcut de către Marius Neculae, muzeograf în cadrul Muzeului Național de Istorie a României:

 „A fost cel mai mare biolog român, părintele fitopatologiei românești. A publicat lucrări ample „Flora României”, „Flora RPR” și apoi „Flora RSR”, „Monografia uredinalelor” și apoi „Monografia ustilaginalelor din România”. Unul dintre pionierii cercetării florei Basarabiei, după Marea Unire, a Deltei Dunării, a realizat și un film documentar în 1938, „Expediția Traian Săvulescu în Delta Dunării”. A fost primul biolog român preocupat de flora Palestinei, unde a făcut o expediție, Flora Arabiei. În 1928 și 1935 a fost în Orientul Apropiat.

A fost recunoscut de marile Academii de Științe Europene. A primit distincții atât din partea instituțiilor românești din domeniul științific, atât în perioada regalității, cât și în perioada regimului comunist. Președinte al Academiei RPR, noii Academii RPR din 1948 până în 59 și apoi președinte de onoare până la moarte. A fost primit în Academie ca membru corespondent în 1932 și ca membru plin și-a rostit discursul la 1 iunie 1936, dacă nu mă înșel, în prezența regelui Carol al II-lea.”

Marius Neculae ne dă mai multe detalii despre știința fitopatologiei și despre parcursul biologului Traian Săvulescu pe această ramură științifică:

„Fitopatologie practic înseamnă studiul bolilor plantelor. Traian Săvulescu a fost îndrumat de părinții săi, de tată, care era un om cu stare bună, deținea hoteluri, deținea moșii, către medicină, pe care a abandonat-o în anul trei pentru biologie. Asta a însemnat o îndepărtare majoră față de tată, mai ales. A fost fascinat de bolile plantelor. Am văzut un fond documentar al savantului cu mii de fișe, ierbare, fișe, lamele de microscop, majoritatea 90% referitoare la bolile plantelor. A contribuit în această privință eradicând. Avem adrese în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României pe timpul cât era subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii. Și asta arată preocupările, chiar la o vârstă destul de înaintată, în jur de 60 de ani, către eradicarea acestor boli ale plantelor din România.”

Traian Săvulescu a avut mai multe arii de interes și de activitate, dincolo de mediul de cercetare și cel academic, precum cel al popularizării botanicii și interesului față de plante și natură:

„Săvulescu a fost preocupat și de popularizare. Întâlnim numeroase articole, broșuri de popularizare și de alte domenii. De politică, erau anumite nedreptăți care nu îi plăceau lui și și-a susținut punctul de vedere chiar și în articole de presă. Săvulescu a sprijinit agronomi, a fost apropiat de aceștia și a popularizat știința în rândul maselor sau în rândul celor preocupați, dar care activau în domenii conexe, să spunem.”

În finalul discuției noastre, Marius Neculae ne vorbește și despre controversele care au rămas legate de imaginea savantului Traian Săvulescu:

„A lăsat multe controverse. Pe de o parte, avem cariera academică desăvârșită. Imediat după licență, în patru ani și-a susținut lucrarea de doctorat, după opt ani de la licență a devenind docent. Cercetare toată viața. Recunoaștere și în țară, și în afară, membru al unor academii de științe din întreaga Europă. Avem totuși câteva controverse legate de el. Gândiți-vă, născut în 1889 și s-a băgat în politică abia în 1945, în Frontul Plugarilor, nu direct în Partidul Comunist. Deci avea 55 de ani. De ce atunci? E o controversă. Mulți îl critică pe Săvulescu, chiar îi dau deoparte meritele științifice pentru adeziunea asta în politică, dar după instaurarea guvernului Petru Groza, din care a și făcut parte, a fost în al treilea guvern Petru Groza a fost chiar vice-prim ministru. De ce?

Numai că trebuie să privim în urmă. El nu prea a fost interesat de politică, iar în timpul Statului Național Legionar a avut niște probleme de familie. Probabil că lucrurile acestea au mocnit în el pe parcursul anilor celui de-al Doilea Război Mondial, când a avut oportunitatea, și-a declarat adeziunea la o forță care combătea cel puțin clama că combate antisemitismul și legionarii. Chiar avem articole în presă din 45-46, când Săvulescu milita pentru îndepărtarea buruienilor legionare din universități și din mediul academic din România.”

Traian Săvulescu rămâne în istoria României ca un savant care a construit instituții, a format școli de cercetare și a contribuit la afirmarea științei românești pe plan internațional. Moștenirea sa nu înseamnă doar tratate și studii de specialitate, ci și o viziune asupra rolului științei în dezvoltarea societății.