Prof. Dr. Nicolae Minovici, pionier al medicinei legale și vizionar al serviciilor de urgență
Prof. Dr. Nicolae Minovici (1868 - 1941) a fost una dintre figurile esențiale ale medicinei legale din România. S-a născut la Râmnicu Sărat (centrul României), și s-a format într-o familie numeroasă, marcată de interesul pentru știință.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ion Puican, 10.05.2026, 11:00
Prof. Dr. Nicolae Minovici (1868 – 1941) a fost una dintre figurile esențiale ale medicinei legale din România. S-a născut la Râmnicu Sărat (centrul României), și s-a format într-o familie numeroasă, marcată de interesul pentru știință. A urmat studiile la București. Inițial a fost atras de artele plastice, dar s-a orientat ulterior către medicină, unde avea să-și construiască o carieră remarcabilă. A studiat și în străinătate, la Berlin și Paris, intrând în contact cu mari specialiști ai vremii. Cariera sa medicală este definită de contribuții pionierat în domeniul medicinii legale. În 1898 a devenit doctor în medicină cu lucrarea de doctorat despre tatuaje („Tatuajurile în România”), iar ulterior a publicat celebrul „Studiu asupra spânzurării”, o cercetare unică pentru epocă. Despre studiile doctorului Minovici ne-a vorbit muzeograful din cadrul Muzeului Municipiului București (MMB ) Mădălina Manolache:
„Printre cele mai cunoscute studii pe care Minovici le-a publicat, putem să enumerăm în primul rând lucrarea sa de doctorat, denumită la acea vreme „Tatuajurile în România”, publicat în 1898, precum și „Studiul asupra spânzurării”, publicat în 1905. În lucrarea „Tatuajurile în România”, Minovici a încercat să creeze un scurt istoric al tatuajului din punct de vedere etnografic, interesul său constând în special asupra aspectului medico-legal. … Concluziile la care Nicolae Minovici a ajuns grație studiului său, pe care l-a întreprins în mai multe penitenciare din țară, cât și în cadrul Serviciului de antropometrie din București, au fost următoarele: tatuajul nu este o practică comună românilor, este o modă de împrumut și tocmai acest cuvânt caracterizează de fapt obiceiul tatuării, o modă. … Este tatuajul o marcă a criminalității? Iar Minovici a venit să demonteze acest mit într-o perioadă foarte timpurie. De reținut e faptul că studiul său este primul de acest gen în România și el participă în sincronism la cercetarea științifică din întreaga lume. Minovici vine să arate că tatuajul nu este o marcă a criminalității. … În „Studiul asupra spânzurării”, doctorul Nicolae Minovici a efectuat primele experiențe de medicină experimentală în domeniu din lume. Practic, el s-a spânzurat în mod asistat în cadrul Institutului Medico-Legal, așadar niciodată singur, pentru a înțelege care sunt simptomele pe care un individ le trăiește în astfel de momente…”
Nicolae Minovici a fost și un inovator în domeniul serviciilor de urgență. În 1906 a fondat prima Societate de Salvare din Balcani, iar în 1934 a pus bazele primului spital de urgență cu program permanent din România. De asemenea, a avut o importantă activitate universitară și administrativă, contribuind la dezvoltarea medicinii legale la Cluj și implicându-se activ în modernizarea Bucureștiului, inclusiv din postura de primar de sector. Despre inovațiile medicului pentru sistemul social al vremii ne vorbește Mădălina Manolache:
„Poate că una dintre operele cele mai importante care ne-a rămas de la medicul legist se află în contradicție cu specializarea sa și mă refer aici la „Societatea de Salvare”, prima ambulanță de la noi din țară care a circulat pe străzile Bucureștiului în vara anului 1906. Este important că era o antrepriză dintre primele de acest gen, nu doar la noi în țară, ci în întreaga Europă. Ceea ce ne arată cât de modernizator era actul lui Nicolae Minovici. În mod amuzant, prima ambulanță a fost o trăsură tracționată de cai, care venea în ajutorul transportului răniților și de foarte multe ori, personalul ambulanței putea să ofere și primul ajutor în cazul în care era solicitat. De-abia după Primul Război Mondial, Nicolae Minovici reușește să introducă și automobile în serviciul salvării, de foarte multe tipuri, în care pacienții puteau fi transportați și întinși și șezând. Unele automobile puteau cuprinde chiar douăsprezece persoane. Cea de-a doua instituție pe care Nicolae Minovici a creat-o a fost „Spitalul de Urgență”. Acesta a fost deschis în mod oficial în 1934, fiind alăturat clădirii Societății de Salvare.
Totodată, la începutul secolului XX, medicul legist Nicolae Minovici a fost însărcinat cu o problemă apăsătoare pentru bucureșteni, și anume cerșetoria și vagabondajul. Reprezentau un pericol pentru întreaga societate, generând foarte multe crime. Ceea ce propune doctorul Minovici pentru combaterea acestor flageluri sociale este un program de asistență socială bazat pe principiul muncii. Fiecare cerșetor, fiecare vagabond a fost adunat de pe străzile Bucureștiului și a fost supus unei analize. Se încerca să se observe dacă cerșetorii aveau în primul rând capacitatea de muncă și în acest caz erau instruiți sau erau trimiși la diverse magazine, la diverse instituții în care puteau să-și profeseze aptitudinile. În cadrul acestor anchete s-au descoperit foarte mulți cerșetori falși, foarte mulți care mimau dizabilități și încercau să-și trăiască viața din mila publicului. Printre aceștia se numărau, din păcate, și foarte mulți copii abandonați, care erau învățați încă de mici să comită tot felul de delicte. Iar acest program de asistență socială a ajutat la scăderea recidivei și la scăderea criminalității. Din păcate, a avut o perioadă de funcționare foarte scurtă. Timp de cinci ani, Minovici s-a străduit foarte mult, în special din fonduri proprii, să ducă la bun sfârșit munca aceasta socială.”
Dincolo de medicină, doctorul Nicolae Minovici a rămas toată viața apropiat de artă, fiind un colecționar pasionat de artă populară. A fondat Muzeul de Artă Națională „Prof. Dr. Nicolae Minovici” (actual muzeu din cadrul MMB), pe care l-a donat ulterior orașului București, alături de întreaga sa avere. Nicolae Minovici rămâne o personalitate emblematică, care a contribuit decisiv la modernizarea medicinei și la dezvoltarea serviciilor publice din România.
