Ziua internațională a castorului
În data de 7 aprilie, întreaga lume își îndreaptă atenția asupra castorului. Acesta este supranumit „inginerul ecosistemelor” pentru ingeniozitatea prin care construiește un mozaic de suprafețe naturale, care reține apa și extinde zonele umede.
Daniel Onea, 27.03.2026, 15:35
În data de 7 aprilie, întreaga lume își îndreaptă atenția asupra castorului. Acesta este supranumit „inginerul ecosistemelor” pentru ingeniozitatea prin care construiește un mozaic de suprafețe naturale, care reține apa și extinde zonele umede. Prin creșterea capacității terenurilor de a stoca mai multă apă, se reduce semnificativ viteza debitului și chiar se stabilizează volumul de apă în urma ploilor abundente. Astfel, se atenuează efectul inundațiilor. De asemenea, activitatea castorului poate ajuta la susținerea unui flux optim de apă în perioadele de secetă.
Pentru a înțelege mai bine istoria și situația actuală a acestei specii în România, am vorbit cu Liviu Ungureanu, ranger la Fundația Conservation Carpathia. Aflăm, astfel, cum a decurs procesul de readucere a castorului în sălbăticie, după o lungă absență.
„Castorul a dispărut din România și din multe alte state europene la începutul secolului al XIX-lea, în jurul anilor 1820-1825. Ulterior, primele acțiuni de reintroducere în România au fost realizate de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice din Brașov. Atunci au fost aduși 184 de castori, eliberați pe râurile Olt, Mureș și Ialomița. Proiectul nostru de reintroducere în sud-estul Munților Făgăraș a demarat în 2019, iar primii castori au fost aduși efectiv în noiembrie 2021. Procesul este destul de laborios, implicând multă răbdare, cunoștințe de specialitate și nopți nedormite. Castorii sunt animale nocturne, așadar, trebuie să le monitorizăm activitatea pe timpul nopții. Încercăm să capturăm dintr-o anumită zonă întreaga familie, pentru a nu lăsa în urmă niciun membru. Munții Făgăraș reprezintă o barieră naturală pe care nu ar putea-o trece niciodată singuri. Astfel, singura variantă pentru a avea castori în sud-estul Făgărașului este reintroducerea asistată.”
Efortul constant de a readuce și de a menține această specie în zone precum Munții Făgăraș este justificat de beneficiile imense pe care castorul le aduce mediului înconjurător.
Rangerul Liviu Ungureanu subliniază modul în care aceste animale transformă peisajul și susțin întreaga rețea a biodiversității locale.
„Prezența castorului într-o anumită zonă ne oferă certitudinea existenței unei multitudini de alte specii, deoarece el creează noi habitate și locuri de refugiu. Când barează un râu, în spatele barajului se formează o acumulare de apă, un mic lac. Acolo încep să se dezvolte diverse specii de insecte și se înmulțesc peștii. Odată cu ei apar păsările ihtiofage și mamiferele, precum vidra. În perioadele secetoase, aceste acumulări de apă devin zone de adăpare pentru animalele sălbatice din pădure.”
Deși joacă un rol esențial în echilibrul naturii, castorul se confruntă, în continuare, cu numeroase provocări. Dincolo de factorii naturali de stres, Liviu Ungureanu, de la Fundația Conservation Carpathia, atrage atenția că una dintre cele mai mari vulnerabilități ale speciei este generată chiar de oameni, prin lipsa de informare.
„Dacă vorbim despre amenințările naturale, pe primul loc se află prădătorii mari: lupul, ursul și râsul. Totuși, problema cea mai frecventă este reprezentată de câinii hoinari, care produc cele mai mari pagube. Pe de altă parte, o vulnerabilitate majoră este lipsa de educație și conștientizare, existând numeroase informații eronate. De exemplu, unii oameni cred că aceștia mănâncă pește sau găini, ori că pot distruge baraje hidrotehnice. Aceste lucruri sunt complet false. Castorul este o specie strict erbivoră: din toamnă până în primăvară se hrănește cu scoarță de arbori, iar vara consumă cu precădere plante erbacee. Prin urmare, dezinformarea rămâne una dintre principalele amenințări.”
Tot pe fondul unor informații incomplete pot apărea conflicte directe între castori și comunitățile locale, în special în zonele agricole aflate în proximitatea apelor. Totuși, rangerul Liviu Ungureanu ne asigură că există soluții tehnice moderne prin care activitatea umană și prezența acestor animale pot coexista în armonie.
„Uneori pot apărea incidente, mai ales acolo unde culturile agricole ajung foarte aproape de cursul apei. Când castorul construiește baraje pe aceste râuri sau pâraie, pot rezulta pagube în culturi, cum ar fi cele de porumb, sau, în cazuri izolate, pot fi inundate terenuri. Pentru aceste situații există însă soluții tehnice. De pildă, se pot monta sisteme speciale de drenaj pe barajele castorilor, care mențin nivelul apei la o cotă optimă. Astfel, asigurăm coabitarea pașnică între oameni și castori. Mai există cazuri izolate de braconaj, cauzate adesea de confuzii. Mulți pescari îl confundă cu vidra sau cred că se hrănește cu pește. Totuși, în urma discuțiilor recente cu pescarii, am observat o schimbare de atitudine. Au înțeles că, datorită barajelor construite de castori, s-au format lacuri unde populațiile de pești s-au înmulțit considerabil, ceea ce reprezintă un avantaj pentru ei.”
Soluția pe termen lung pentru protejarea castorului rămâne, așadar, educația ecologică. Prin inițiative dedicate comunității, se încearcă o mai bună înțelegere a naturii. Liviu Ungureanu ne-a oferit detalii despre proiectele destinate publicului, dar a subliniat și un fenomen îngrijorător al zilelor noastre: poluarea apelor.
„Pentru a sprijini eforturile de conservare, punem mare accent pe educație. Am deschis «Casa Castorului» în Rucăr, județul Argeș, un centru de informare unde vizitatorii pot descoperi biologia și importanța acestei specii. De asemenea, desfășurăm programul «Junior Ranger», dedicat copiilor din comunitățile locale. Îi implicăm direct în proiectele noastre, iar surpriza a fost să vedem că acești tineri vin cu soluții proprii, inițiind acțiuni de ecologizare a râurilor pentru a asigura un habitat curat. Deși castorii pot părea toleranți la poluarea fizică cu plastic, acumulările de deșeuri pe râuri au un impact negativ direct. Zgomotul specific produs de ambalajele de plastic purtate de apă este deranjant pentru ei, determinându-i, în cele din urmă, să părăsească zonele respective.”
Readucerea castorului în râurile din România reprezintă mai mult decât un simplu succes ecologic. Înseamnă protejarea biodiversității și conservarea calității apelor, de care depindem cu toții. Înțelegerea și respectarea rolului pe care acest „inginer al naturii” îl are în ecosistem sunt pași esențiali pentru un mediu mai curat și mai rezilient pe termen lung.
