Bye-bye, Gorby!
În ziua de 25 decembrie a anului 1991, fostul secretar general al PCUS, încă preşedinte al URSS, a venit la serviciu. În lumea creştină se sărbătorea Crăciunul.
Marius Tiţa, 28.12.2025, 08:54
În ziua de 25 decembrie a anului 1991, fostul secretar general al PCUS, încă preşedinte al URSS, a venit la serviciu. În lumea creştină se sărbătorea Crăciunul. Ruşii, fiind pe stilul vechi al ortodoxiei, sărbătoresc şi acum Crăciunul la 7 ianuarie. a intrat în Kremlin, apoi a constatat că uşa biroului său este închisă. Iar pe uşă plăcuţa cu numele său era schimbată cu o alta, cu numele lui Boris Elţîn. Gorbaciov, ultimul lider al statului sovietic, creat de Lenin, a înţeles ceea ce i se spunea răspicat de ceva timp: Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste nu mai există!
El, reformistul care a crezut că, prin glasnost şi perestroikă, va salva Uniunea Sovietică, ajunsese singurul care îi mai lua apărarea acestui stat decedat dar neînhumat, precum mumia lui Lenin. Trecuseră numai şase ani de la preluarea înaltei funcţii de către Gorbaciov, fiind primul lider sovietic născut după Marea Revoluţie bolşevică din 1917. Avuseseră loc schimbări esenţiale, Occidentul îl iubea, oamenii din cele 15 state unionale ale URSS întrezăreau libertatea. Este indiscutabil rolul lui şi al viziunii sale în dominoul care a dus la căderea comunismului în ţările est-europene, inclusiv în România. Acolo funcţiona doctrina Brejnev, cea care iar fi dat dreptul Uniunii Sovietice să intervină în ţările Est europene, cum se întâmplase cu Cehoslovacia, în 1968.
Sunt celebre întâlnirile lui Gorbaciov, alintat Gorby, cu preşedinţii americanii. Anticomunistul declarat Ronald Reagan i-a fost un interlocutor privilegiat. În noiembrie 1985, la scurt timp după ce Gorbaciov devenise şeful Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, cei doi lideri s-au întâlnit pentru prima dată, la Geneva. Au discutat subiecte ce nu mai fuseseră abordate astfel de cele două blocuri de putere. În mai 1988, preşedintele american Ronald Reagan face o vizită oficială în Uniunea Sovietică, pe care o numise “Imperiul răului”.
Anul de graţie 1989, cu schimbările sale excepţionale, se petrece, însă, în relaţie cu următorul preşedinte american, George Bush, primul, tatăl, care preluase mandatul la începutul anului. În noiembrie 1989, la doar patru ani de la prima întâlnire Gorbaciov-Reagan, cădea Zidul Berlinului, simbolul prin definiţie al Războiului Rece şi al împărţirii lumii între cele două mari puteri. Peste mai puţin de o lună, la începutul lui decembrie 1989, cei doi lideri ai lumii se întâlnesc la Malta şi, din câte s-a aflat ulterior, au discutat despre cum va arăta lumea. Malta rimează teribil cu Ialta, staţiunea din Crimeea sovietică, unde, în februarie 1945, când se apropia un alt sfârşit, cel al războiului mondial, conducătorii Americii, Uniunii Sovietice şi Marii Britanii se întâlniseră ca să deseneze viitorul Europei şi al lumii, după ce armele aveau să tacă.
Dar nu numai ţările din fosta sferă de dominaţie sovietică încearcă să iasă din sistemul comunismului, ci şi republicile unionale. Cele trei republici baltice, încorporate cu forţa, de Stalin, în URSS, în 1940, îşi cer independenţa. Redeşteptarea naţională a naţiunilor din URSS se afirmă în anul 1991, când toţi, inclusiv sau mai ales Rusia, Ucraina şi Belarus, cer independenţa şi desfiinţarea URSS.
La 19 august 1991 se declanşează o tentativă de lovitură de stat, iniţiată de un grup definitoriu pentru URSS-ul pe stil vechi, cadre de partid blocate în trecutul Războiului Rece, şi şefi ai Armatei Roşii. Puciştii vor să şteargă reformele lui Gorbaciov şi să restaureze filosofia sovietică în formele sale pure şi dure. Gorbaciov este arestat în Crimeea, unde îşi petrecea concediul. Singurul care se opune, decisiv, este Boris Elţîn, preşedintele ales al Federaţiei Ruse. El pune capăt tentativei de lovitură de stat dar şi PCUS, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, care, din partid unic şi dominant, ajunge interzis. Dispare şi funcţia de secretar general al Partidului, deţinută de Gorbaciov. El rămâne preşedintele URSS, un stat despre care i se spune foarte clar că nu mai există. Fostele republici unionale, acum state independente, îşi continuă accelerat dezvoltarea şi colaborarea.
La 25 decembrie 1991, Gorbaciov nu mai era stăpân decât pe biroul său de la Kremlin. Aparent, pentru că Boris Elţîn, preşedintele Rusiei, i-a luat acest birou, iar Grobaciov şi-a scris imediat demisia. În seara aceleiaşi zile de 25 decembrie 1991, steagul sovietic, cel cu secera şi ciocanul, era coborât la Kremlin şi înlocuit cu cel al Rusiei.
