Linişte şi pace
În aceste zile, scutul de la Deveselu a fost inaugurat oficial, cu participarea unor înalţi oficiali americani, români şi ai NATO.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Marius Tiţa, 22.05.2016, 14:35
În aceste zile, scutul de la Deveselu” a fost inaugurat oficial, cu participarea unor înalţi oficiali americani, români şi ai NATO. În termeni tehnici este vorba de o facilitate tehnică antirachetă Aegis Ashore”, parte dintr-un sistem internaţional, în spaţiul NATO, care mai cuprinde Polonia şi Turcia. Altfel spus, radarul, comunicaţiile şi elementele balistice prevăzute de acest scut” antirachetă sunt funcţionale. Sistemul îşi propune să detecteze rachetele lansate împotriva spaţiului european şi să le distrugă prin “interceptori”, rachete lansate împotriva atacurilor cu rachete.
Este o formulă clasică antirachetă şi este defensivă prin toate elementele şi principiile sale. Lansată ca o iniţiativă americană de apărare faţă de Iran, Scutul antirachetă va fi preluat de ANTO, în această vară, la Summitul programat a se desfăşura la Varşovia. De altfel, chiar când capacităţile din România, de la Deveselu, deveneau funcţionale, în Polonia era lansată construcţia bazei poloneze din acest sistem. Lucrările la “scut”, această iniţiativă defensivă de amploare, au început în octombrie 2013 şi au fost însoţite de evoluţii extreme pe scena internaţională. Între timp, Rusia a luat Crimeea de la Ucraina iar extremismul islamist, organizaţia autointitulată Statul Islamic, a şocat lumea, inclusiv cu campanii de ucidere declanşate în marile oraşe ale Europei.
Paradigmele clasice ale geopoliticii au fost depăşite de evoluţii rapide şi violente, atipice, de extracţie teroristă. În acest context, în faţa iniţiativei americane de apărare balistică a Europei, mai ales împotriva unor atacuri ce ar fi putut proveni din Asia, apar sarcini mult mai complexe şi mai complicate. De altfel, Rusia a considerat tot timpul că iniţiativa defensivă americană, implantată în România şi Polonia, reprezintă o ameninţare pentru interesele sale. Nu mai este un secret pentru nimeni că Moscova consideră că NATO este principalul său inamic, după vreo două decenii de colaborare NATO-Rusia care a adus multă linişte în relaţiile internaţionale de la începutul acestui mileniu.
În acelaşi timp, preluarea puterii la Moscova de către preşedintele Putin, prin sistemul rotativ de mimare a democraţiei, a adus o degradare permanentă şi susţinută a relaţiilor Moscovei cu foştii parteneri din Vest. Ambasadorul american la NATO, Douglas Lute, a sintetizat situaţia printr-o expresie conform căreia Rusia nu este “nici inamic dar nici partener”. Să ne amintim că încă mai există un Consiliul NATO-Rusia la care s-a ajuns prin evoluţii susţinute şi treptate începute în 1991 şi consfiinţite în 1997, la Paris, odată cu încheierea, între NATO şi Rusia, a unui acord aparte intitulat “Actul Fondator privind relaţiile, cooperarea şi securitatea reciproce”.
În 2014, după preluarea Crimeii de către Rusia, lucrările Consiliului NATO-Rusia au fost suspendate. Prima întâlnire de după această criză a avut loc în aprilie trecut, pentru a se discuta despre situaţia din estul Ucrainei şi cea din Marea Baltică, unde forţele NATO au reclamat provocări din partea avioanelor ruseşti. Întâlnirea nu s-a soldat cu niciun rezultat semnificativ. Inaugurarea “scutului de la Deveselu” are loc în acest contex tensionat şi a avut parte de critici intense din partea responsabililor ruşi, inclusiv a preşedintelui Putin.
Moscova insistă să vadă o ameninţare în defensiva NATO şi respinge asigurările că “scutul” nu o vizează, că are un scop defensiv, de apărare a Europei şi de a-i asigura vechiului continent” liniştea şi pacea după care tânjeşte de când se ştie.
