Mobilizare, demobilizare, imobilizare

Chiar şi parţială, mobilizarea anunţată de Putin, a adus războiul în Rusia.

Marius Tiţa, 23.09.2022, 17:15

Chiar şi parţială, mobilizarea anunţată de Putin, a adus
războiul în Rusia. Astfel, cei care ar fi fost dispuşi să aclame ideile
fostului agent KGB sunt puşi în faţa posibilităţii de a cunoaşte direct
realitatea ucigătoare a războiului. Se ajunge astfel dincolo de fumul
propagandei şi se descoperă o realitate atroce. Operaţiunea specială este, de
fapt, un război de agresiune, un atac al Rusiei împotriva unui stat
independent, Ucraina. Nimic nu poate justifica un război, nimic şi nimeni nu
poate explica de ce Rusia a atacat militar Ucraina. Dacă cineva, mai ales din
Rusia, acceptă şi dă dreptate straniilor motive invocate până în prezent, va
putea acum, să vină mai aproape de realitatea din teren. Va vedea, cu arma în
mână, câtă valoarea au aberaţiile propagandistice. Noii mobilizaţi vor fi
cuprinşi, atunci, de demobilizare, sau chiar imobilizare.

Recenta mobilizare
pentru frontul din Ucraina are un efect practic extrem de mic dar un impact de
imagine catastrofal. Acţiunile externe ale Uniunii Sovietice, din Afganistan
sau Siria, nu au făcut apel la mobilizarea naţională. Deşi urmele acestor
acţiuni militare se simţeau profund în societatea sovietică, ele nu erau aduse
în discuţia internă, erau trecute la acţiuni internaţionaliste şi trebuiau
acceptate. Acum se deschid porţile unei discuţii. O discuţie controlată sub
toate formele, dar acum suntem în alte vremuri, alte principii internaţionale
se vehiculează fără frontiere.

Tinerii îşi doresc altceva, nu să meargă pe un
front fără scop, izolarea nu mai este posibilă iar autarhii funcţionează fără
asigurare. Efectul a fost sesizat imediat, s-a văzut din ceruri. Este vorba de
cozile uriaşe la fuga din Rusia, iar zborurile cu acelaşi scop au iluminat
cerul Răsăritului. Alţii, mai puţin laşi, au ieşit în stradă, au protestat. Ei
nu sunt privilegiaţii regimului, nu au unde să fugă şi nici nu vor să facă asta.
Ei nu îl susţin pe Putin şi vor să trăiască în ţara lor. Au fost într-o stare
vecină cu indiferenţa dar, acum, perspectiva încorporării pentru războiul din
Ucraina îi mobilizează să protesteze. Acest grup creşte pe zi ce trece şi va
deveni opoziţia activă şi informată din Rusia. Este prea puţin probabil ca el
să aibă şi o eficienţă reală în echilibrul puterii, într-un interval de timp
acceptabil. Prea multă eficenţă nu promite decizia emfatică de a mobiliza
tineretul combatant pentru a lupta în Ucraina. Aceşti tineri şi-au făurit un
alt destin, au învăţat şi au muncit pentru a trăi şi a activa într-o societate
democratică, într-o economie concurenţială, unde armata este o meserie, cu
plată şi pregătire specială.

Mobilizarea, fie ea şi parţială, nu are eficienţă
şi nici nu poate fi explicată în secolul XXI, când războaiele, chiar şi cele
convenţionale, nu se mai duc în tranşee, cu oameni chinuiţi, cu o puşcă în
mână, obigaţi să accepte riscul de a-şi pierde viaţa pentru un problemă care
putea fi soluţionată şi paşnic. A trimite oamenii în bătaia armelor
sofisticate, moderne, arată o desconsiderare a vieţii propriilor cetăţeni, pe
care ar fi trebuit să îi apere, dar şi slaba dotare in astfel de arme a
forţelor ruse, care ia oamenii cu forţa pentru a deveni carne de tun.
Conceptul este eronat şi criminal. Patria rusă nu este în pericol, devreme ce
ea a atacat Ucraina, armatele străine nu stau gata să atace, ci să se apere de
Rusia, nimeni nu pofteşte la pământul Federaţiei Ruse, ci Rusia ocupă şi ataşează
teritorii de dincolo de graniţele pe care le-a acceptat şi toată lumea le-a
recunoscut. Rusia nu se află într-o situaţie disperată, discursurile şi
declaraţiile belicoase vin de la Moscova şi nu de la vreun inamic iluzoriu,
aruncat pe piaţa informaţiei de propagandă.