Pacea lui Kissinger

Cea mai răspândită replica la dispariția lui Henry Kissinger arăta uimirea că istoricul politician și diplomat era în viață. Este explicabil, avea o sută de ani, iar impactul său asupra scenei politice internaționale a fost major.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Marius Tiţa, 09.12.2023, 21:24

Cea mai răspândită replica la dispariția lui Henry Kissinger arăta uimirea că istoricul politician și diplomat era în viață. Este explicabil, avea o sută de ani, în realitate și nu la figurat, iar impactul său asupra scenei politice internaționale a fost major. Toate acestea s-au întâmplat cu câteva decenii în urmă.

Henry Kissinger s-a născut acum un secol într-o Germanie copleșită de rănile războiului. Când avea 10 ani, Hitler lua puterea în Germania și declanșa prigoana mortală împotriva evreilor. După cinci ani, familia Kissinger pleacă în America, pentru a se salva, și după alți cinci ani, Henry Kissinger obține cetățenia americană. Era însă mijlocul războiului astfel că tânărul de fix 20 de ani este înrolat în armata americană dar ca translator la contra-spionaj.

Pacea îi permite să facă studii la Harvard, studii strălucite, iar teza de doctorat are ca subiect ”Problemele Păcii între 1812–22”, desigur în Europa. La 50 de ani trece din poziția de consilier pe probleme externe al președintelui Nixon în cea de șef al diplomației acestuia, devenind secretar de stat, echivalentul celei de ministru de externe. Destinul lui Kissinger a fost marcat mereu de război și de vremurile acestora.

Ca secretar de stat al SUA a demonstrat un uriaș curaj și putere pentru a negocia pacea peste tot în lume. Este o pace americană sau una în maniera lui Kissinger. Stilul lui a fost caracterizat de îndrăzneala de a merge chiar acasă la inamic și a discuta cu acesta. Urca în avion și zbura imediat acolo unde factorii de putere se aflau. A mers la Beijing, atunci Pekin, și a negociat în secret cu chinezii normalizarea relațiilor dintre cele două foarte puternice state. Pentru implicarea în negocierile ce au dus, până la urmă, la încetarea războiului din Vietnam a primit premiul Nobel pentru pace.

În 1973, acum 50 de ani, a negociat încetarea războiului de Yom Kippur, dintre Israel și vecinii săi arabi, iar istoria reține și promovarea unei destinderi a relațiilor cu Uniunea Sovietică. Este peste tot în America de Sud unde au loc tot felul de schimbări de situații, în Indonezia și în Rhodesia. În Africa, unde colonialismul portughez se destrăma cu mare viteză, se lovește de politica cubanezilor de a sprijini decolonizarea. În același timp, i se impută o serie de operațiuni și înțelegeri, secrete sau nu, care au implicat SUA în tot felul de conflicte sângeroase, de asemenea în întreaga lume.

A scăpat fără mari pierderi din prăbușirea administrației Nixon, în urma scandalului Watergate, astfel că a rămas în fruntea diplomației americane și sub următorul președinte, Gerald Ford. În 1976 a părăsit scena oficială, odată cu alegerea președintelui Jimmy Carter, iar aproape jumătate din secolul pe care l-a trăit s-a retras în zona academică și de consultanță. Orice tentativă a sa de revenire în zona deciziilor importante a fost primită cu ostilitate de publicul american.

Treptat, lumea în care a trăit a fost uitată, fără a se mai ține cont că lumea actuală a fost lansată atunci, în plin război rece, de inițiative geopolitice complicate și violente, sângeroase. Totuși, până în ultimul moment și-a exprimat opinia privind o serie de situații specifice deceniilor recente, de la destrămarea Iugoslaviei, din anii 90, la recenta pandemie de COVID 19.

Henry Kissinger a avut un puternic sentiment al istoriei, a fost în mijlocul vâltorilor ei, la început ca tânăr evreu din Germania nazistă, apoi de la înălțimea deciziei în cel mai puternic stat din lume. Dispariția sa, la vârsta de o sută de ani, este un prilej de a evoca o viață deloc obișnuită sau liniștită, de a discuta despre istoria ultimelor 5-6 decenii, de a reaminti noțiuni de relații internaționale și geopolitică aproape uitate dar care erau esențiale când Kissinger călătorea în întreaga lume pentru a sta de vorbă și a negocia direct cu cei implicați.