Pacea ruinelor

În Siria, pacea pare a fiadusă de marile puterii ale lumii bipolare de după al doilea război mondial, Statele Unite ale Americii şi, acum, Federaţia Rusă.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Marius Tiţa, 28.02.2016, 08:23

În
Siria, pacea pare a fi adusă
de marile puterii ale lumii bipolare de după al doilea război mondial, Statele
Unite ale Americii şi, acum, Federaţia Rusă. Acordul lor intră în funcţiune cu
mari speranţe şi pare a concentra atenţia şi eforturile, poate şi bombele, pe
distrugerea teroriştilor din organizaţia autotintitulată Statul Islamic. Peisajul
războiului din Siria seamănă cu o scenă nebună în care toată lumea luptă cu
toată lumea, până la moarte. Până la moartea combatanţilor sau a civililor care
vor să trăiască în Siria, nu să moară sau să omoare. Şi chiar până la moartea
oricui nu îi place vreunui judecător ad hoc din organizaţia teroristă, pentru
că aceasta este filosofia teroriştilor musulmani care au ocupat o mare parte a
Siriei. Nemusulman sau musulman, credincios sau indiferent, tânăr sau bătrân,
străin sau cunoscut, rudă sau turist în Paris, oricine merită să moară, în
concepţia teroriştilor ce şi-au făcut stat în Siria şi Irak. Acolo chiar şi
trecutul merită să moară, chiar şi ruinele sunt măcelărite, asemenea oamenilor.
Nu este o figură de stil, statuile şi ruinele antichităţii aurite de pe aceste
locuri, cele care au străbătut veacurile ca să ne îmbogăţească viaţa şi
civilizaţia, sunt decapitate, spânzurate, împuşcate, aruncate în aer şi în foc,
exact ca oamenii.

Mai mult de atât, în Siria acţionează sute de grupări
militarizate care au cele mai diverse intenţii. În primul rând, sunt forţele de
opoziţie care luptă împotriva regimului preşedintelui Bashar al-Assad, sau a
ceea ce a mai rămas din el. Ei au început primii lupta, nemaisuportând
situaţia, şi tot ei sunt primii care au acceptat acordul de încetare a focului
negociat de ruşi şi americani. Fără a avea neapărat America de partea sa,
opoziţia faţă de liderul de la Damasc a avut de suportat, în schimb,
bombardamentele aviaţiei ruse care a decis să intervină în războiul confuz din
Siria. Paradoxal, puterile externe care au decis să pună capăt coşmarului
terorist din Siria şi Irak s-au concentrat mai mult pe teritoriul unor
adversari tradiţionali. Supărată, de decenii, pe kurzii de pe propriul său
teritoriu, Turcia îi bombardează pe kurzii din Siria, care s-au dovedit cam
singurii luptători serioşi până la eroism împotriva teroriştilor Statului
Islamic. Rusia a adus o însemnată forţă aeriană care şi-a făcut o ţintă din
opoziţia anti-Bashar iar America se arată gata oricând să îl bombardeze pe
preşedintele de la Damasc.

În acest timp, teroriştii din aşa-numitul Stat
Islamic, inamicul comun a tot ce înseamnă civlizaţie omenească, prosperă pe
drumul transformării acestui nume în realitate concretă. Au capitală,
administraţie şi armată, au bănci şi instalaţii petroliere, fac justiţie de ev
mediu sângeros dar comerţ internaţional modern, au presă şi cam tot ce i-ar
trebui unui stat adevărat. Teroriştii omoară oameni, distrug civilizaţie, atacă
statele europene acasă la ele, circulă unde vor ei, se extind în alte ţări şi
continente. Şi toate acestea par a nu fi deranjate de munţii de bombe pe care
marile puteri implicate în războiul din Siria se jură că i-au aruncat împotriva
lor sau de măsurile luate de Europa însângerată faţă de teroriştii din Siria
sau de pe propriul teritoriu.

Este un spectacol sinistru, neprevăzut de
analişti sau clarvăzători, care continuă cu o virulenţă de serial aflat în cea
mai bună perioadă a sa. Nu se ştie prea bine cine face războiul din Siria dar
să sperăm că măcar vom ştii cine a făcut pacea. Acordul negociat de SUA şi
Rusia are ocazia să spună lucrurilor pe nume şi să aducă pace oamenilor şi
istoriei din frumoasa Sirie, şi să îi alunge pe terorişti în negura gândirii de
unde un accident absurd al civilizaţiei umane le-a permis să iasă