Vin americanii!
Tema săptămânii a fost plecarea armatei americane din România. Nu pleacă toţi soldaţii americani dislocaţi în România ci doar o parte dintre ei.
Marius Tiţa, 02.10.2025, 11:00
Tema săptămânii a fost plecarea armatei americane din România. Nu pleacă toţi soldaţii americani dislocaţi în România ci doar o parte dintre ei. Nu pleacă ci revin în SUA, la încheierea misiunii lor în România, şi nu vor fi înlocuiţi, nu vor veni alţi soldaţi în locul lor. Rămân ceilalţi, cam o mie de soldaţi, în alte baze din România. Oficial se numeşte redimensionarea trupelor americane din Europa. Washingtonul a anunţat această reducere a numărului soldaţilor săi, nu doar în România ci şi în alte ţări din Estul Europei. Politica generală este de a lăsa locul efortului european.
Pleacă americanii, vin europenii în locul lor. Un observator atent va spune că pleacă americanii din bazele americane, europenii sunt din NATO. Noua strategie americană nu înseamnă doar o mutare a soldaţilor spre azimuturi ne-europene cărora li se va acorda atenţie în viitor, ci şi o reaşezare a ecuaţiei de securitate în Europa, pe baze tot mai europene. Deşi se spune că nu înseamnă o retragere a SUA din efortul european al NATO, cam aşa arată.
Nu este mare lucru, minimalizează chiar preşedintele Trump, dar liderii celor două Comisii pentru Forțe Armate din Congresul SUA, amândoi republicani, se declară îngrijoraţi de retragerea brigăzii din România. Până la urmă, nu trebuie să fii prea atent să observi că la frontiera României se desfăşoară un război, că nu de puţine ori schijele lui au căzut pe teritoriul românesc, teritoriu NATO.
Mai mult, dronele ruseşti, armă ce dă aspectul războiului cu arme convenţionale al viitorului, survolează spaţiul românesc, cum o fac şi cu alte ţări limitrofe Ucrainei. În plus, soldaţii americani ce nu vor fi reînoiţi în staţionarea lor, îşi aveau baza în localitatea Mihai Kogălniceanu din Constanţa, la malul Mării Negre, vulnerabilul punct de întâlnire a Rusiei, Ucrainei şi a nu mai puţin de trei state NATO.
Politica oscilantă a administraţiei americane faţă de războiul din Ucraina datează de pe vrema când Departamentul de Război al SUA se numea încă Departamentul Apărării. Referitor la Europa, politica americană prevede o retargere complexă, şi în practică şi în principii din Europa, tendinţa de a da curs cererilor agresorului rus, transferarea responsabilităţilor de securitate către statele europene, mai toate membre ale Uniunii Europene.
În acelaşi timp, se fac presiuni ca vestitele cheltuieli pentru înarmare ale statelor europene să crească până la cifre importante din PIB-ul lor. Inclusiv armele americane trimise Ucrainei sunt plătite de către aliaţii europeni din NATO. Deşi consternaţi de noua orientare americană, marile puteri vest-europene au anunţat măsuri concrete pentru a-şi întări puterea de apărare, angajamentele lor rămânând la fel de hotărâte. Noi şi mari sunt sumele pe care europenii le vor dedica apărării, cu impact esenţial asupra dezvoltării economice.
În actualul context, Franţa şi aliaţii europeni şi-au reconfirmat implicarea în apărarea României şi a ţărilor NATO. Pentru români, însă, soldaţii americani are o semnificaţie de-a dreptul legendară. Pe măsură ce regimul comunist, susţinut de sovietici, se instala cu tot mai mare duritate, românii sperau că acest proces se va incheia când vor „veni americanii”. Este un concept psihologic, care a alimentat speranţa românilor, dar cu timpul a început să devină lipsit de speranţă.
A trecut mai bine de o jumătate de secol până au reuşit românii să înlăture comunismul, dar tot cu sacrificii, cu demonstraţii şi jertfe pentru libertate şi democraţie. Americanii asta reprezentau pentru români, libertate şi democraţie dar şi garanţii că vecinul de la Răsărit nu le mai poate face rău, nu le mai poate ocupa ţara, nu le mai lua pământul şi pământurile cu forţa, nu îi mai poate invada, cum o tot făcuse în ultimul sfert de mileniu.
