Europa şi gazele ruseşti
Rusia dă impresia că este dispusă să-şi schimbe politica energetică faţă de Ucraina şi, prin extenso, faţă de UE.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Florentin Căpitănescu, 20.10.2014, 12:05
Nu puţini sunt analiştii de politică externă care cred că preşedintele rus, Vladimir Putin, îşi freacă mâinile în aşteptarea iernii, perioadă în care multe dintre ţările europene, în frunte cu marea Germanie, devin şi mai vulnerabile în scenariul în care Moscova decide să închidă robinetul de gaze.
Pentru un regim total imprevizibil, aşa cum a demonstrat că este cel de la Kremlin, arma energetică, consideră aceiaşi analişti, poate reprezenta, oricând, o ameninţare; mai ales în condiţiile în care economia Rusiei este cocoşată sub presiunea măsurilor punitive ale Occidentului, luate pe fondul anexării Peninsulei Crimeea şi al întreţinerii de către Moscova a curentului secesionist în estul Ucrainei.
Totuşi, ca semn că, măcar în aparenţă, Rusia este capabilă să-şi schimbe optica, Putin şi omologul său ucrainean, Petro Poroşenko, prezenţi, la finele săptămânii trecute, la Milano, la summitul Europa – Asia, au ajuns la un acord de principiu pentru reluarea livrărilor de gaze. Acestea au fost întrerupte încă din iunie, din cauza unei datorii pe care gigantul energetic rusesc Gazprom o evaluează la 4,5 miliarde de dolari.
O veste bună, cu rezervele de rigoare, şi pentru numeroase ţări comunitare, în măsura în care Ucraina este ţară de tranzit pentru o uriaşă cantitate de gaze ruseşti. La fel ca Ucraina – fostă republică sovietică, dependentă de gazul rusesc şi semnatară, relativ recent, a acordurilor de asociere şi liber schimb cu UE -, Rep.Moldova (majoritar românofonă) a anunţat, la rându-i, că vrea să semneze, până pe 1 noiembrie, noul contract cu Gazprom.
Chişinăul, prin vicepremierul Adrian Candu, care este şi ministru al economiei, a precizat că, odată cu semnarea documentului, doreşte şi o corecţie a preţului pe care-l achită pe mia de metri cubi. O parte din necesarul de gaze al Rep.Moldova este asigurată chiar de România, prin gazoductul, inaugurat în august, ce leagă Iaşiul de Ungheni. În România, cea care depinde doar într-o mică măsură de gazul rusesc, apropierea iernii nu creşte îngijorarea populaţiei şi decidenţilor, întrucât, asigură cei din urmă, au fost agonisite suficiente cantităţi.
La nivel european, părerile sunt împărţite în privinţa manierei în care trebuie gestionată, de acum încolo, relaţia cu Rusia. O notă aparte pe portativul părerilor exprimate de liderii europeni este cea a premierului Slovaciei, Robert Fico, în condiţiile în care ţara sa, alături de alte state comunitare, inclusiv Romania, a fost, în ultima vreme, victima reducerii nemotivate a volumului de gaze ruseşti. Fico a criticat ipocrizia Occidentului faţă de Putin, fiindcă, susţine oficialul slovac, „pe de o parte institui sancţiuni împotriva lui, pe de alta îl întâmpini la Milano ca pe Michael Jackson”.
