Prezenţa CIA în România
Subiect recurent în disputele politice şi mediatice de pe mapamond, aşa-numitele închisori secrete ale CIA în Europa au reapărut pe agenda dezbaterilor publice.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Bogdan Matei, 23.04.2015, 12:50
Fostul preşedinte de stânga al României din primii ani 2000, Ion Iliescu, a declarat, în premieră, că a pus un sediu la dispoziţia CIA. Afirmaţia, făcută într-un interviu pentru publicaţia germană „Der Spiegel”, e urmată de precizarea că acesta a fost un gest de bunăvoinţă faţă de Statele Unite, înaintea aderării României la NATO, care-a devenit efectivă în 2004. Autorităţile române nu s-au amestecat în activităţile serviciului american şi nu ştiau ce se petrecea acolo – mai precizează Iliescu.Potrivit ziariştilor germani, el ar fi devenit, astfel, după fostul preşedinte polonez Aleksander Kwasniewski, al doilea şef de stat care recunoaşte existenţa centrelor secrete ale CIA în Europa.
Actualul europarlamentar liberal Norica Nicolai crede că declaraţiile lui Iliescu nu aduc, practic, nimic nou şi nu infirmă concluziile din 2008 ale comisiei parlamentare de anchetă, pe care a condus-o, ca membră, pe atunci, a Senatului de la Bucureşti.
În România nu au existat, la acea vreme, indicii privind centre de detenţie ale CIA sau transferuri de prizonieri prin zboruri secrete – conchidea raportul comisiei.
Şef, în epocă, al Servicului de Informaţii Externe şi unul dintre cei mai fideli colaboratori ai lui Iliescu, Ioan Talpeş recunoscuse, deja, existenţa sediului CIA. Dar adăugase că le-ar fi spus americanilor că partea română nu vrea să ştie nimic din ce se petrece în clădirea de la Bucureşti. Chiar împărtăşite cu jumătate de gură, amintirile celor doi produc, totuşi, o fisură în dezminţirile făcute, la unison, ani în şir, de toţi responsabilii politici români.
Iliescu însuşi şi succesorul său la Preşedinţie, Traian Băsescu, premierii, miniştrii de Externe şi ai Apărării, şefii serviciilor speciale de la Bucureşti au negat permanent. “Eram aliaţi, luptam împreuna în Afganistan şi Orientul Mijlociu” – evocă azi fostul preşedinte perioada care a urmat devastatoarelor atentate de pe 11 septembrie 2001, din Statele Unite. Oripilată de miile de morţi provocate de teroriştii islamişti din Al-Qaida, opinia publică mondială nu era, pe atunci, atât de exigentă cu tehnicile utilizate de agenţii americani şi aliaţi. Miza esenţială era, atunci, prevenirea unor noi carnagii, mai ales că, imediat după America, au urmat atentatele de la Madrid şi Londra. Că vor fi existat sau nu aşa-zise operaţiuni murdare, asezonate cu arestări abuzive şi interogatorii sub tortură contra unor suspecţi de terorism, a devenit abia mai târziu o temă de polemică.
“Dacă ar fi ştiut ce urma să aiba loc acolo, răspunsul cu siguranta nu ar fi fost pozitiv. Din această situaţie am învăţat ca pe viitor să fim mai atenţi şi să cântărim cu conştiinciozitate problema” – mai spune Iliescu. La fel de veche ca şi democraţia, dezbaterea asupra dozajului dintre libertate şi securitate va continua mereu.
