Mobilitate şi schimbare în comunităţile rome

mobilitate şi schimbare în comunităţile rome Având oficial 621.200 de membri - conform recensământului din 2011 -,minoritatea romă din România - mult mai numeroasă în realitate - nu a avut parte de cercetări sociologice extensive.

Având oficial 621.200 de membri - conform recensământului din 2011 -,minoritatea romă din România - mult mai numeroasă în realitate - nu a avut parte de cercetări sociologice extensive. Cel puţin aceasta este concluzia la care au ajuns autorii studiului "Aspecte pozitive ale migraţiei. Femei rome ca agenţi ai schimbării". Cercetarea - realizată de fundaţia Eurocentrica prin intermediul finanţării oferite de EEA Grants - şi-a propus să identifice efectele pe care migraţia sezonieră în străinătate le are asupra femeilor rome şi asupra statutului acestora în comunităţile lor. În acelaşi timp, studiul a dorit să scoată la iveală o parte dintre relaţiile sociale din cadrul acestei minorităţi puţin cunoscută, dar privită de multe ori prin prisma unor clişee, după cum subliniază şi Gabriela Drăgan, directoarea Institutului European din România: "Avem de-a face cu un grup care se simte discriminat. Şi nu este doar o percepţie fără bază reală. M-am uitat pe un Eurobarometru realizat de UE în iunie 2015, la care au participat 28.000 de cetăţeni europeni. Una dintre întrebări era: "Consideraţi că discriminarea bazată pe originea etnică este răspândită?" 64% au considerat că este extrem de răspândită. Întrebarea despre originea etnică se referea atât la populaţia romă, cât şi la alte etnii. O altă întrebare, însă, mi s-a părut chiar şi mai interesantă: "Câţi dintre ei s-ar simţi total necomfortabil sau comfortabil în cazul în care copiii lor ar avea o legătură cu persoane de altă etnie?" 34% dintre ei au declarat că s-ar simţi extrem de incomfortabil dacă ai lor copii ar avea o relaţie cu o persoană romă. Este cel mai ridicat procent exprimat în acest sens de cetăţenii europeni. Excepţie face rezerva faţă de transsexuali. Realitatea este că există o astfel de percepţie faţă de acest grup şi cu siguranţă, percepţia este motivată şi de anumite elemente reale."


Căutând să scape de discriminare, dar şi de o situaţie economică mai mult decât precară, mulţi romi se deplasează în Europa, în căutarea unor condiţii mai bune de viaţă. Unii dintre ei se duc în Norvegia, acolo unde i-au însoţit şi cei de la fundaţia "Eurocentrica". Studiul lor s-a concentrat pe femeile rome provenind din trei comunităţi din Gorj. Cu ele au stat de vorbă atât în România, atât în Norvegia, unde au ajuns după alte peregrinări prin Europa, după cum aflăm de la unul din autorii studiului Liviu Iancu:  "În cadrul acestei cercetări am observat câteva aspecte foarte interesante referitoare la modul în care se modifică destinaţiile de migraţie ale romilor de la sud la nord, în funcţie de evoluţia socio-economică a Europei. Dacă în jurul anului 2000, ei lucrau, de pildă, ca lucrători agricoli în Portugalia, după declanşarea crizei economice, ei şi-au schimbat destinaţia şi au ajuns în ţările scandinave. Aici reglementările actuale îi exclud de pe piaţa muncii, fiind astfel obligaţi să recurgă la cerşit. Există şi excepţii, iar foarte mulţi dintre ei îşi doresc să muncească, dar barierele normative, necunoaşterea limbii şi alte obstacole de acest tip nu îi încurajează în acest sens."


Pe lângă discriminare, sărăcie şi absenţa educaţiei, femeile rome se confruntă şi cu o serie de probleme specifice lor, după cum recunoaşte Cristina Tănase, membră a comunităţii rome şi manager de programe în cadrul Fundaţiei "Salvaţi Copiii": "Într-adevăr, femeia este inegală bărbatului, în general, dar în funcţie de neamul de romi din care face parte, inegalitatea este mai accentuată sau mai neaccentuată. De pildă, nu are voie să stea la masă împreună cu soţul, când se mănâncă, nu are voie să meargă lângă soţ, ci soţul merge înaintea soţiei."


Migraţia pare să modifice puţin statutul femeilor, poate nu neapărat să-l îmbunătăţească, ci, mai degrabă, să-l completeze cu sarcini noi. Liviu Iancu: "În ceea ce le priveşte pe femei, grupul-ţintă al acestui studiu, am observat că migraţia determină anumite schimbări ale statutului lor. Atmosfera familială e mai bună, având în vedere că resursele obţinute în urma imigrării sunt mai bune. De asemenea, imigrarea fiind o acţiune care implică riscuri, ele sunt consultate în familie mult mai des decât erau înainte. Atunci când bărbaţii nu mai pot îndeplini rolul lor tradiţional, acela de a asigura veniturile familiei - sunt bolnavi sau plecaţi cine ştie pe unde -, femeile sunt obligate să renunţe la restricţiile sociale specifice comunităţii lor şi să-şi ia soarta în mâini: să aducă venituri, să aibă grijă de rudele bolnave şi să se implice singure în procesul  migraţiei."


Rezultatele studiului pot fi, totuşi, interpretate şi în alt mod, după cum subliniază Gabriel Drăgan: "S-au pus 26 de întrebări, multe legate de statutul lor: ce făceau în Norvegia, cum îşi câştigau banii. Întrebările care au fi putut scoate în evidenţă o modificare sau nu a statutului femeii era următoarele: "S-a schimbat ceva în familia dumneavoastră de când mergeţi în Norvegia? Ce s-a schimbat? Cine ia decizii în familia dumneavoastră?" La prima întrebare, peste jumătate a răspuns "da". În cazul ăsta, trebuie văzut ce anume s-a schimbat. Se schimbaseră veniturile care erau ceva mai mari. Asta ducea la altă atmosferă familială. La întrebarea dacă s-a schimbat ceva în modul de luare a deciziilor, 70% dintre respondenţi au spus "nimic." Lucrurile se schimbă greu. Modelele culturale nu se schimbă într-un timp scurt, ci de-a lungul unor perioade lungi sau nu se schimbă deloc. Modelele culturale nu se schimbă cu uşurinţă, ci extrem de greu. Ipoteza studiului a fost foarte interesantă, dar din punctul meu de vedere, schimbările nu sunt  vizibile."


Pentru ca mentalităţile să se schimbe cu adevărat este nevoie ca experienţa migraţiei să fie completată de educaţie, consideră Cristina Tănase: "Educaţia îşi spune cuvântul. Dacă în alte ţării, romii au luat contact cu populaţia majoritară de acolo, există posibilitatea ca aceştia să se auto-educe în funcţie de cultura în care se integrează. De exemplu, şi eu am preluat de la majoritari multe lucruri. De aceea şi asociaţia "Salvaţi Copiii" pune un mare accent pe educaţie şi dezvoltăm proiecte de pregătire pentru cadrele didactine rome şi nerome, astfel încât cultura şi tradiţia rome să fie cunoscute, dar şi pentru ca părinţii să fie integraţi în activităţile şcolare ale copiilor pentru ca unii să înveţe de la ceilalţi."


Pe lângă realizarea cercetării sociologice, proiectul "Aspecte pozitive ale migraţiei" a inclus şi organizarea a două festivaluri cu meşteşugari romi în Norvegia.



www.rri.ro
Publicat: 2015-12-16 10:34:00
Vizualizari: 614
TiparesteTipareste