Român'il'i di nângă noi - profesor Eleonora Schipor, din regiunea Cernauţi

V’in din regiunea Cernauţi, din-tr-una hoara di la poale di Carpaţi, ună hoară muşată, pi malul a Siretului M’ic, are numa Patrăuţii de Dighios, aclo u am vidzută lum’ina dzuuălei. Aclo bânedzu, locuiescu şi pâna în prezentu. Escu profesoară de limba fra

Roxana Iorgulescu Brandabur adreseadza prima intribare a invitatului: Doamna profesor Eleonora Schipor, di aradă zburâm cu profesori di limba română. Azâ lu faţim ma largu orizontul, rămânem în romanitate; şi zburâm cu un profesor di limba franceză. Iu, cum fâţeaţ menţiune tru arhiusită

Eleonora Schipor   -   V’in din regiunea Cernauţi, din-tr-una hoara di la poale di Carpaţi, ună hoară muşată, pi malul a Siretului M’ic, are numa Patrăuţii de Dighios, aclo u am vidzută lum’ina dzuuălei. Aclo bânedzu, locuiescu şi pâna în prezentu. Escu profesoară de limba franceză. Di tomna aestâ fac 35 di an’i.

Roxana Iorgulescu   -   Mulţâ ninte, cu sanătate !

Eleonora Schipor isi spune paramithulu a banalei:   "Profesoară nu escu dip tru hoara mea natală, escu tru hoară viţină, tot una hoară rom`nească, si cl’eamă Cupca. Pi dumnil’ile a voastre vâ intereseadză care easte easte portretulu a unui profesor în nordul a  Bucovinâlei. E, care s-hibă portetulu ? Ca şi aţel di română, ca şi aţel di limbă maternă, şi aţel di istorie. Avem mai multe şcol’iuri romneşti pri-tru horile a noastre din   nordul a Bucovin`lei. Profesoril’i, mutrim să duţim aţea ţi putem noi sa duţim la inimile a cilimean’ilor. Tru chirolu di mai nâpoi, să ştiţ ca easte puţân mai greu sa lucram în şcoala, di aform’ia că di cându aparu internetulu, ciliman’il’i nu mata, va dz`c eu, aţea au vreare di carte. Citerscu mai puţân, ţi cara că cunoscu multe lucre. Di aform’ia că dişcl’iseşi  internetulu şi aflaşi aclo ţi aveai ananghe. E, misiunea niooastra, a dascal’ilor, easte tra sa faţim tot posibilul, copilul, tot ţi aafla pi internet, tot ţi aafla pi toate aeste reţeale di socializare, lipseaşte să aleaga aţea ţi-l’i lipseaşte, sa aleaga aţea ţi easte uidisit, ţi easte bun. Videţ,  informaţiile sunt di toate turliile, şi di multi ori observăm copiil’i/ cililmean’il’i a cui parinţâ sunt fudziţ pisti graniţă, devin canda mai duri, devin canda mai agresivi. Misiunea noastra, a dascal’ilor easte tra sâ-l’i educam, easte tra s-l’i înviţam carte; catheun l aobiectul a lui. Ama, easte ananghe, atumţea mai ahoria  c`ndu mai lipsescu parinţâl’i, c`ndu cilimean’il’i sunt alâsaţ tru gailelu a unei maie, a unei tetă, sau a unei viţina, aclo, noi sa faţim aşi tra sa educam bunătatea aesta. Sa aibă şi vreare di carte, sa aiba şi vreare di pam`ntul natal, di limba maternă.

Cum vă spuneam tru arhiusita, în nordul a Bucovinal’ei sunt multe şcol’iuri romaneşti. Sunt patru raioane cu, populaţie compactu românească, în care si studiadza limba maternă. Am în videare, în cazulu di faţă limba rom`nă. Sigura că studiem limba di stat. La niverlul a limbâl’ei di stat, studiem limbile xeane, nica sa spun, mine escu profesoară di limba franceză, care studiadza limba engleză. Ama, princi[pala a noastră sarţina easte sa-l’i instruim, să-l’i educăm, sa creaţim oamin’i cu vreare di ndriptate, oamin’i sinceri, oamin’i saghlame, adevaraţ, oamen’i cu vreare di soie şi fară, cu vreare di arâzgă, Shi ca, ma să fuga diparte în lume să nu agârşească hoara natala, sa nu agârşeasca pârinţ`l’i, şcoala, profesoril’i, s-nu-l’i agârşeasca aţel’i care-l’i părn’iră vâra chiro pi cal’iurile a banâl’ei. Iatu, aestu easte lucurlu a profesorilor, vizavi di toate problemile şi greutaţâle pi care li avem şi noi, cu salari nu şi-ahât mări, ca tuţ profesoril’i din lume, ca iuva tru niţeun loc în lume profesoril’i nu sunt clasa ţea mai bogată, mai avută, sunt clasa di m’iolgica, di mese. Noi nâ pidipsim şi nâ dăm interesulu s-nâ faţim lucurlu, cu salariile cari li avem, în condiţiile în care lucra; eu personal am şi un muzeu la şcoala, muzeu di istorie, care tuit mutrescu tra sa v’ina copiil’i/ cilimean’il’i cat cama spes/mai di multe ori, tra sa veada tute aeste lucre; ba, nu maşi sa li veada, ama şi împreună să adunăm. Eu am un grup di ficiori, di copii, care fac parte din tsercl’iul di Tineri muzeografi, şi sa-m’i agiuta la adunarea, la colectarea, la restaurarea a luştor obiecte vecl’i, obioecte care li avem adunată di la oamin’il’i a hoar`lei.Totunăoara avem ună cameră cu documente, cu atestate, cu fotografii, cu carţâ, iar alanta easte ună camera cu material etnigrafic."

"Iar aestu material si refera la zonă, la valea Siretului, di acolo di iu v’inim noi. Sigura, sunt anumite lucre care si refera maşi la hoara Cupca. Avem şi multe cărţâ...."

Roxana Iorgulescu Brandabur na spune ca invitata are şi foarte multe carţa publicate. Un punctu pi care prinde s-lu ansara, s-nu lu spuna.

Profesoara di Cernauti, Eleonora Schipor spune cum shade lucurlu:   "Un puctu din biografia mea. In afoară di faptul ca escu profesoara, mata escu şi scriitoare, mai escu şi publicista.  Arhiusiiu tra sa scriu ninca di prit clasa a naua, a daţea. Sa public di atumţea la uniculu ziar romanescu, actualmente “Zorile/ hârâgh’ia a li Bucovina”, tora avem mai multe ziare.  Colaboredzu di piste 40 di an’i cu “Zorile Bucovinei”, mulţâ-mulţâ an’i şi cu alante ziare, “Libertatea cuvântului/a zborului”, “Concordia”, “Plai românescu”, care apă ru un chiro, apoia “Gazeta di Herţa”, cu dauă ziare raionale, “Meleagul/Loculu natal” şi “Monitorulu di Filiboca”. Mai public câte ţiva prin revistile online din România, di aform’ia că avem oamin’i care sunt interesaţ di ţi faţim noi aclo – dip şi misurile extraşcolare pi care li organizăm cu cilimean’il’i la şcoală. In afoară di aestă mi acâţaiu di-tru anulu 2003 să public şi carţâ. Am pană tora 30 di carţâ proprii, am alte 20 cărţ` la care escu îngrijitoare/mutritoare di ediţie, şi mai am îndauă cărţ` la care parţial m’i-am adusa contribţia, hibă ca lector, hiba ca redactor, hiba ca om care am agiutată ca aesta carte să veada lum’ina tiparului.

Roxana Iorgulescu Brandbur cafta di la intervievata, la aţeale 30 di titluri proprii să li repereadză  ca domenii.

Eleonora Schipor spune:  "Prota oară pot s-dzâc că am scrisa dispri oamin’i, Motrecu din Crasna Putnei. Mi am ataşată di familia Motrescu di la Crasna. Am totunaoara cărţ` scrise şi di fraţ`l’i a lui, toţ deja tricuţ în eternitate,  Stefan Motrescu, nicolae Motrescu. L’i-am agiutată multu şi a li Marie Motrescu, care în veara aest` tricu şi ea la aţel di analtu, să scoată cartea ‘ei  şi diapoia s` scoat` şi cartea frati-sui, pi care el nu reuşi s-u scoata, publicistul Nicolae motrescu, am unâ carte dispre c`nt`toarea maria Iliuţ, am publicata de-a lungul a ban`l’ei şi folclor, şi cărţ` dispre elevil’i a mei, carţâ dispre oain’i. Si am şi ună carte dispre omulu care tora si aaflăvizavi di mine, dispre profesorulu univ dr doc în filologie, Ilie Popescu preşedintile a societatil’ei reghionala “Golgota” , şi dispre carţale a li dumnil’e a lui."

Replitale di bitista: "Doamna na profesor Elena Schipor vă spun evharisto - dzate Roxana Iorgulescu Brandabur - şi va` or sanatate şi mulţ-an’i. Succes !"

Zboarale ali Eleonora Schipor:  "Va mulţan’iisim şi a li Dumnil’e  Vaoastra şi va va` alasu cartea mea di versuri “Lumea miraculoasa a poeziilei”, şi una carte a lu Ilie Motrecu “Cantarea Carpaţilor” scirsă în perioada cându eara adoleschentu, daule scrise şi în limba ucraineană, cu scupolu  -  v` spuneam  - ca ucrainean’il’i s-na` cunoască mai ghine."`

Autor interviu: Roxana Iorgulescu Brandabur

 

Enciclopedia RRI: Parcelareaîmpârţarea tru parcele Filipescu

Spri ieșirea di nordu a Bucureștiului, la caplu di bitisită a ţilui mai vecl’u și important bulevardu, Calea Victoriei, iu si aaflă și sediul actual a guvernului, se bifurcă alte doauă artere esențiale, azâ denumite Șoseaua Kiseleff și Bulevardul Aviatorilor. Tru secolul  XIX, ţeale doauă si contopea în zona di la mardzina a capitalâl’ei, cunoscută sum denumirea „La Șosea”/ La Geadeie. Loc predilectu trâ promenadă, bătăi cu flori și picnicuri, aoaţe si termina câsâbălu și acâţa ciuflichi/moșii imense cu grădin’i, livădz di pom’i și plantații de vită-di-av’in’e. Spre bitisita a secolului al XIX-lea, cându Bucureștiul si avea dezvoltată și nevol’ia a li sistematizăre avea devenită acută, ca și aţea ali extindire a zonilor rezidențiale, Șoseaua/geadeia acâţa să-și alâxească și ea aspectul, hiinda aruptă tru doauă părțâ: ună parte numită Șoseaua/Geadeia Kiseleff, iar alantă avânda mai multe denumiri, ună din eale hiinda șoseaua Jianu, ază Aviatorilor. Paramithulu a locului easte continuat di Oana Marinache, istoric di artă: Un pas importantu în sistematizarea căsăbălui fu trasarea fostului bulevard a Colțil’ei, adică tronsonulu dintră Piața Romană și Piața Victoriei, denumit ază bulevardul Lascăr Catargiu. Aest bulevardu fu dişcl’is în timpul a mandatului a primarului Nicolae Filipescu, pi la bitisita secolului al XIX-lea și arhiusita a ţilui  XX. Deja di la 1902, autoritățâle si minduiescu să lărdzească mai multu Șoseaua Jianu și să creeadză un sistem di reguli di construire, după expropriarea a luştor vaste moșii/ciuflichi, tamam în vedearea a amintaril’ei a unor terenuri care să hibă transformate în zone rezidențiale.

Fără vârnă legătură directă cu primarulu Nicolae Filipescu, un altu Filipescu va contribuie mai amânat la sistematizarea Șoseauălei Jianu: easte zborulu di Alexandru Filipescu, nepotulu a unui bogat/avut și importantu boier numit tot Alexandru Filipescu, ama  poreclit/cu prânoam’ea „Vulpe”. Oana Marinache spune: ” „Vulpe” eara ună poreclă/prănoam’e, el hiinda suficientu de abil tra să-și negociadză poziția la curte în funcție de iţe alăxire politică și trâ adapta la contextu. El nu avu moștenitori/miraşgeadz, că nu eara însurat. Cu toate aeste,  avu un hil’iu nilegitim la naștire, şi recunoscut ulterior și numit Ioan Filipescu. Aestua  va sa si  căsătorească/însoarăi cu Eliza Bibescu, hil’ia a domnitorului Bibescu, şi di-tru aeastă căsătorie si născu al doilea Alexandru Filipescu, aţel relevantu tru discuția noastră. Tru 1912, a lui îl’i vinii ideea să parceleadză/împartă parcele terenulu, deci să-și împartă moșia/ciuflichea moștenită di doauă generații di la pap-su bunic a lui. Într-un timpu relativ şcurtu, aestu boier, care avea mai deavrapa viziunea a unui afaceristu sau dezvoltator imobiliar,  reuși ca până tru 1913 să vindă piste 120 di loturi di loc/di pământ, care avea catheun mai multu ica mai puţân întră 500 și 1.000 di metri pătraț. Acestă inițiativă si dezvooltă până la arhiusita a Primului Polim Mondial, Alexandru Filipescu murinda, altă turlie, tru 1916. El își asumăă responsabilitatea ali introduţire a tutulor utilitățâlor, pi hargea a lui. Mai multu, el va dăruiiască/ va da a căsăbalui București, doauă părculețe, de fapt/pănă tru sone doauă zone verdzâ, tra să contribuie la ideea a unui căsăbă-grădină. Deci nu si mindui maşi la speculații imobiliare, că și la muşuţarea a zonâlei. Trâ el îşi ţânu ună parcelă mare di teren înspre Șoseaua Jianu – bulevardul Aviatorilor di ază –, practic un parcu chentral iu își construi ună vilă după planurilea arhitectului Roger Bolomey. Totunăoară,  trasăă și aleile di dinăpoia a proprietatil’ei a lui după ună idee franceză, aţea a aleilor mărdzinite de diverse specii di pom’i. A luştor alei lă deade numa a străpăpan’ilor a lui, şi ţânu propria a lui numă, și pi aţea bunicu-sui/pap-sui, trâ ună di strădzâle principale a noului cartier: Aleea Alexandru.

            Vila a prințului Alexandru Filipescu, vizibilă și ază pi bulevardul a Aviatorilor, easte ninca ună di bijuteriile arhitecturale ale Capitală, nă spune istoriculu di artă, Oana Marinache: “Planurile arhitecturale sunt simnate di Roger Bolomey, arhitectu român di orighine elvețiană, născut la Piatra-Neamț iu are și activată ca arhitectu a căsăbălui și creânda niște vile ahoria. Proveninda din spațiul moldovean easte evidentu că stilul neoromânescu pi care lu-are adoptată easte influențat di zona din care provenea: folosea tuvlă/cărămidă aparentă, turnuri-foișoare care aduţea aminte mânăstirile bucovineane.

Câte nâheam-nâheamă, tru ași-numita parcelare Filipescu  va să si dezvoltă ună di aţeale mai muşatile zone rezidențiale di-tru căsabă. Proprietaril’i acumpărară parcelele di loc/di pământu întră 1912-1913, ama construcția a multor vile si tease până în interbelic. Proprietaril’i eara, în general, oamen’i cu stare - bancheri, politician’i, boieri și industriași, ama și artiști –, iar stilul arhitectural în care construia, ţi cara că nu eara ici rigid reglementat, eara preponderentu aţel neoromânescu, stil impus, mai ahoria, după Unirea di-tru 1918. Un exemplu easte vila iu ază si aaflă sediul chentral a Institutului Cultural Român. Oana Marinache si toarnă cu detalii:       “Vasile Morțun easte proprietarulu inițial și comanditarulu a vilâl’ei di-tru Aleea Alexandru numirulu 38. El  apelăă la serviciile a arhitectului Petre Antonescu, iar în perioada interbelică, vila va hibă cumpărată de industriașulu Nicolae Malaxa care  va u extindă după planurile a altui arhitectu, Richard Bordenache. Totunăoară, în zonă,  va să si instaleadză și ună altă categorie socio-profesională: pictoril’i sau artiștil’i care își doreau/îşi avea dor să locuiască împreună. Nu eara reglementări stilistiţe multu restrictive și di aţea aform’ie, aoaţe apăru ună paletă multu variată di proiecte arhitecturale semnate di nume importante ale arhitectură românească, ama și internațională.

În ciudia a distrudzerilor și alâxirilor fapte în reghimulu comunistu, zona  reuși să-și mențână aspectul elegantu. Cu toate aeste, tru chirolu di ma-nâpoi, au apărută și intervenții arhitectoniţe și urbanistiţe moderniste nu didip inspirate care, pe nângă niuidisirea estetică, nu respeectă reglementările a unei zonă di patrimoniu protejată. (Şt.B)

Autor: Christine Leşcu

Armânipsire: Hristu steriu


www.rri.ro
Publicat: 2019-02-02 02:53:00
Vizualizari: 110
TiparesteTipareste