A. Grigore, premiată la San Sebastian cu marele premiu Scoica de Aur și Premiul pentru Debut la TIFF

După ce anul trecut a obţinut anul trecut marele premiu - Scoica de Aur - la Festivalul de Film de la San Sebastian (Spania), la recenta ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (Cluj-Napoca), primul film al regizoarei Alina Grigore...

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Sabău, 02.07.2022, 17:13

După ce
anul trecut a obţinut anul trecut marele premiu – Scoica de Aur – la Festivalul
de Film de la San Sebastian (Spania), la recenta ediție a Festivalului
Internațional de Film Transilvania (Cluj-Napoca), primul film al regizoarei
Alina Grigore, Crai Nou (Blue Moon) a obţinut Premiul pentru Debut. Crai nou/ Blue Moon este scris şi regizat de
Alina Grigore și îi are în distribuție pe
Ioana Chiţu, Mircea Postelnicu, Mircea Silaghi şi Vlad Ivanov.
Scenariul filmului este inspirat din
experiența personală a actriței și regizoarei Alina Grigore, care și-a trăit o
parte din copilărie într-un sat din județul Neamț. În special fetele n-aveau
nici o șansă să evolueze, abuzul fizic și psihic la care erau supuse devenind o
obișnuință în mediul rural, spune Alina Grigore amintindu-și perioada respectivă.
Crai Nou este povestea tinerei Irina, care vrea să evadeze dintr-o familie
toxică şi visează să meargă la studii în capitală, dar eşuează, contaminată de
violenţa din jur. Trofeul obţinut la San Sebastian de Crai Nou recompensează
un film făcut fără bani de la Centrul Național al Cinematografiei, de o echipă
foarte dedicată. Am vorbit cu Alina Grigore despre premiul obținut, despre cum
a reușit să transforme într-o poveste cinematografică o experiență trăită și
despre metoda sa de lucru neobişnuită din spatele filmului.

Alina Grigore: Eu am locuit o perioadă în mediul rural, aveam
șapte ani când am plecat din București să locuiesc într-un sat din județul
Neamț și am avut un șoc cultural destul de puternic. A fost cu atât mai șocant
cu cât eram destul de mică și eram obișnuită cu alt gen de comunitate, așa că
am scris încă de pe atunci un jurnal al întâmplărilor din jur și am continuat
să scriu și mai târziu, întorcându-mă din când în când la acele pagini. În
primul rând, nu exista un interes al părinților față de educația copiilor,
pentru că interesul lor era în primul rând să supraviețuiască, ceea ce nu este
deloc blamabil. Dar cum preocuparea principală era supraviețuirea, copiii erau
încurajați să muncească acasă sau să plece să muncească în străinătate.
Mi-amintesc de un moment în care eu mă duceam acasă să-mi fac temele, iar
prietena mea cea mai bună se ducea acasă și urma să se apuce de săpat, asta se
întâmpla în clasa a I- a sau a II-a, în anii 90. Din
păcate, situația nu s-a schimbat foarte mult, nici acum copiii din mediul rural
nu sunt încurajați să-și continue studiile. Inspirându-mă din ce văzusem, am
început mai târziu să scriu acea carte pe care îmi doresc s-o public și poate o
s-o fac la un moment dat. La filmul acesta am lucrat folosing metoda de lucru a
școlii de actorie InLight, aceasta însemnând că le propunem actorilor o idee pe
care o dezvoltăm după aceea împreună. După ce am scris scenariul a fost o muncă
foarte susținută, am tot discutat și aprofundat situațiile și personajele cu
actorii, cu directorul de imagine, cu editorul. Și așa am început să descoperim
motivațiile personajelor.

Ce a
însemnat folosirea metodei de actorie InLight, metodă care dă și numele unei
școli fondată de Alina Grigore împreună cu o echipă de artiști, ne spune
regizoarea filmului Crai Nou.

Ce aducem noi prin InLight este că ne concentrăm pe
colaborarea cu actorii și cu ceilalți membri ai echipei. Adică îi încurajăm pe
toți din echipă să spună cum văd lucrurile, stăm de vorbă cu directorul de
imagine, cu editorul, aprofundăm scenariul și vorbim despre personaje și
situații.

Din punctul meu de vedere este o muncă foarte captivantă. Scriem fișe
de personaje, venim cu propuneri, improvizăm, legat de această poveste am căutat
și găsit amintiri comune, tema fiind legată de familie este imposibi să nu
găsești lucruri comune. Și
toată această cercetare, tot acest background îl ajută foarte mult pe actor.
Este de mare ajutor atunci când ești pe set să-ți descoperi lucruri comune cu
ceilalți, să cunoști motivațiile partenerului de scenă. Acesta
a fost un aspect, apoi m-a interesat ce gândesc și cum explorează actorii
scenariul. Pentru mine tipul acesta de muncă colaborativă este foarte important.
Când se traduce un text mă interesează inclusiv ce crede traducătorul despre
textul respectiv, așa că este evident că propunerile actorilor și ale membrilor
echipei mi se par foarte prețioase. Mi
se pare mai eficientă colaborarea pentru că în momentul în care îi lași pe
ceilalți să exploreze, ei ajung la un nivel foarte înalt de creativitate și
este în folosul tău, ca regizor, tu te poți folosi de această creativitate. Pe
când, dacă ești mai degrabă tipul de regizor care doar coordonează, nu există
prea multă comunicare. Despre asta este InLight, despre colaborarea cu
ceilalți. Și dacă ai încredere în genul acesta de abordare, părerea mea este că
aduci mai multă emoție, mă refer în special la construcția personajelor.

În
plus, ai o echipă mai fericită, care știe că se poate exprima liber ținând cont
de câteva limite, desigur. Au existat câteva secvențe în care actorii au avut
libertate totală, mă refer mai ales la o secvență cu Mircea Postelnicu și Ioana
Chițu, despre care toată lumea a spus că a ieșit ca un dans, ca un tango între
directorul de imagine, regizor și actori. Și, de fapt, asta îmi doresc, ca
realizarea unui film să fie ca un dans împreună.

Până la Crai Nou, regizoarea Alina Grigore era cunoscută mai ales ca
actriţă. A jucat în câteva seriale şi în lungmetrajul Ilegitim, regizat
de Adrian Sitaru, la care a fost și scenaristă.