Adevăr, manipulare şi propagandă în filmul documentar

Criticul de film Ileana Bîrsan şi regizorii de filme documentare Alexandru Solomon, Oana Giurgiu şi Claudiu Mitcu au vorbit în cadrul un nou eveniment Cercul - un proiect Carturesti în parteneriat cu CINEPUB - despre filmele documentare şi publicul lor.

Corina Sabău, 11.03.2017, 15:39

Criticul de film Ileana Bîrsan şi regizorii de filme documentare Alexandru Solomon, Oana Giurgiu şi Claudiu Mitcu au vorbit în cadrul un nou eveniment Cercul – un proiect Carturesti în parteneriat cu CINEPUB – despre filmele documentare şi publicul lor. S-a întâmplat cu ocazia Săptămânii documentarului pe CINEPUB.

O istorie bine documentată a evreilor din România. Acum 133 de ani, o comunitate mică din Moineşti pleca spre Ţara sfântă, pentru a înfiinţa una dintre primele colonii evreieşti din Palestina. De atunci şi până azi drumul evreilor către Israel se împleteşte cu istoria României moderne printr-o relaţie de iubire şi ură ale cărei influenţe nu le vom putea cuantifica prea curând. Povestea istoriei este decupată vizual în stil dadaist ca un tribut adus iniţiatorilor curentului, Tristan Tzara şi Marcel Janco, doi evrei cu rădăcini în România. Este, pe scurt, povestea filmului documentar Aliyah DaDa (2015), regizat de Oana Giurgiu. Întrebată de ce a ales să facă documentar, Oana Giurgiu a spus că filmul de acest gen lasă o mărturie peste timp. Şi că este regretabil că în anii 90, în România, a fost un moment de pauză pentru filmul documentar. Oana Giurgiu: Tot ce am făcut înainte de filmul ăsta, a fost cine verite sau reportaj la televiziune. Adică pentru mine a fost important să-mi depăşesc condiţia. A durat un an şi ceva, aproape doi, să găsesc o formulă în care să mă încadrez cumva, pentru că mi-era foarte greu să ies din ceea ce ştiam. Pentru filmul ăsta aveam foarte multe materiale de arhive şi foarte multe fotografii, fotografii portret, pentru că pe atunci nu se făcea alt tip de fotografie. Şi dacă dadaiştii făceau invers, eu am construit cu ajutorul colajelor.

Claudiu Mitcu a regizat mai multe documentare, dintre care Australia, produs de HBO, a fost premiat de UCIN în 2010. Ambasada Franţei în România i-a acordat Premiul Drepturile omului pentru documentarele Australia şi Noi doi. În dezbaterea organizată la Saptamana documentarului pe CINEPUB, Claudiu Mitcu a spus că pentru el, importanţa documentarului vine din faptul că prezintă nişte poveşti cât se poate de reale şi actuale, poveşti importante pentru societate. Claudiu Mitcu: Multe dintre filmele mele arată urât vizual pentru că de multe ori nu regizez. Doar filmez şi atât. Dar mi se pare că în felul acesta filmele sunt mult mai credibile. Şi că este mult mai util pentru privitor să vadă în felul acesta subiectele, poveştile pe care încerc să le livrez. Chiar dacă nu este filmat frumos, chiar dacă sunt anumite lucruri pierdute printr-o filmare mai puţin artistică, mesajul este mult mai puternic şi mai credibil. Din cele 7 documentare, două seamănă ca stil. Fiecare documentar are stilul lui şi natura subiectului îţi dă stilul.

Alexandru Solomon a scris şi regizat peste cincisprezece documentare, printre care Omul cu o mie de ochi (2001), Marele jaf comunist (2004), Cold Waves – Război pe calea undelor (2007), Kapitalism – Reţeta noastră secretă (2010), România: patru patrii (2015). Reluând comparaţia lansată de Oana Giurgiu, dintre presă şi film documentar, Alexandru Solomon a spus că multe, cele mai multe dintre poveştile pe care le poate spune un documentar apar şi în media, dar asta nu diminuează importanţa filmului documentar. În viziunea sa, presa este un soi de fast food, documentarul un fel de slow food. Documentarul îi dă şansa unei societăţi de a se reflecta cu toate problemele ei, iar faptul că toată tranziţia anilor 90 nu se regăseşte într-un astfel de film reprezintă o pierdere uriaşă, spune Alexandru Solomon: Discuţia despre obiectivitatea documentaristului mi se pare desuetă.Documentaristul încearcă să dea o perspectivă asupra unei părţi din realitate. Există posibilitatea de a alege, de a decanta în ce direcţie mergi. Faptul că plasezi camera într-un loc deja înseamnă o alegere. Or, de multe ori există acest conflict, între alegerea ta şi momentul în care trebuie să prinzi ceva.

Alexandru Solomon se ocupă şi de promovarea filmului documentar, în calitate de director al Festivalului Internaţional de Documentar şi Drepturile Omului One World Romania, care va avea loc în perioada 13-19 martie. În perioada respectivă vor fi proiectate la Bucureşti, în cinematografele Elvire Popesco, Eforie, Union şi Studioul Horia Bernea – Cinema Muzeul Ţăranului peste 60 de filme documentare, selectate dintre cele peste 1300 înscrise. De asemenea, pe parcursul întregii săptămâni, vor fi organizate mai multe evenimente conexe – dezbateri, ateliere, expoziţii. La cea de-a 10-a ediţie a festivalului One World Romania se vorbeşte despre frică – în general – şi despre diferite manifestări ale sale în societate. Politicieni corupţi din toată lumea profită de slăbiciunile şi temerile noastre şi ajung la putere exploatându-le. Cei mai slabi dintre noi sunt hărţuiţi zi de zi de cei mai puternici. Câţiva mai hotărâţi merg împotriva curentului, sacrificând tot ce au. Filmele One World Romania explorează originile temerilor noastre şi cum putem trece peste ele.Printre temele deja tradiţionale ale festivalului se află justiţia, un subiect care, la data alcăturii programului, a devenit extrem de actual atât în Statele Unite, cât şi în România. În secţiunea numită Dreptate fără frică se regăsesc mai multe cazuri în care cetăţeni din Rusia, Ciad, Peru şi Mexic îşi caută dreptatea pe cale legală sau se coalizează pentru a răspunde agresiunii statului.