„Anul Nou care n-a fost”, un film multipremiat

Filmul „Anul Nou care n-a fost”, regizat și produs de Bogdan Mureșanu, a fost marele câștigător Galei Premiilor Gopo.

Corina Sabău, 10.05.2025, 12:00

Cea de-a 19-a ediție a Galei Premiilor Gopo a celebrat performanțele cinematografiei române din anul precedent. „Anul Nou care n-a fost”, scris, regizat și produs de Bogdan Mureșanu a fost marele câștigător al serii, obținând trofeul pentru Cel mai bun film în urma procesului de votare la care au participat peste 800 de profesioniști din industrie.

Același film a obținut alte 9 trofee, printre care premiul pentru „Cea mai bună actriță în rol principal” decernat Nicoletei Hâncu, Premiul pentru „Cel mai bun actor în rol principal” câștigat de Adrian Văncică, Premiul pentru „Cea mai bună regie”, „Cel mai bun scenariu” și „Cel mai bun film de debut” obținute de Bogdan Mureșanu. La rândul lor, Iulia și Victor Fulicea au câștigat Premiul pentru cele mai bune decoruri. „Anul Nou care n-a fost” a fost premiat și la categoriile „Cel mai bun montaj” (Vanja Kovačević și Mircea Lăcătuș),  „Cel mai bun sunet” (Sebastian Zsemlye), „Cel mai bun machiaj” și „cea mai bună coafură” (Iulia Roșeanu și Domnica Bodogan).

Tragicomedia realizată de Bogdan Mureșanu urmărește destinele a șase personaje care se intersectează în preajma momentului căderii comunismului, personaje care caută normalitate și sens într-o lume marcată de frică și absurd. Am vorbit cu Bogdan Mureșanu despre nevoia sa de a se întoarce la momentul Revoluției din decembrie 1989.

”În primul rând, am ales această poveste pentru că am trăit și eu puțin în perioada aceea și mi-a rămas puternic în minte. În al doilea rând, pentru că familia mea a fost afectată foarte tare de comunism. Nu voi intra prea mult în detalii biografice, dar atât bunicii cât și tatăl meu au avut de suferit. Un alt motiv pentru care am ales povestea asta este că în seara de 20 decembrie 1989 am fost la Universitate cu mama mea. Aveam 15 ani la Revoluție și mama ne-a luat pe mine și pe sora mea și am fost acolo, la Universitate, unde am văzut o mulțime de oameni.  A fost ceva incredibil, nu voi uita niciodată imaginea aia. Era întuneric și o mulțime tăcută, de zeci de mii de oameni, care mai avea puțin și răbufnea. Și mai e ceva, cred că la 35 de ani de la Revoluție ne putem permite să facem și filme de tipul ăsta, care sunt ușor mai detașate, filme cu umor negru, apropiate de tragicomedie, care să te treacă prin tot felul de emoții. Pe un subiect atât de discutat cum a fost cel al Revoluției din 1989, mi-am dorit să fac ceva nou, mi-am dorit să vin cu maniera mea personală de a vedea lucrurile.”

În „Anul Nou care n-a fost”, o reîntâlnim pe actrița Emilia Dobrin, care interpretează rolul Margaretei Dincă. Casa sa, situată în cartierul Uranus, urmează să fie demolată pentru a se construi un nou cartier de blocuri. Este de fapt una dintre ultimele case rămase nedemolate și Margareta are ghinionul să fie nevoită să-și părăsească locuința cu foarte puțin timp înainte de Revoluție. Emilia Dobrin a vorbit la RRI despre colaborarea cu regizorul Bogdan Mureșanu și despre rolul ei din „Anul Nou care n-a fost”.

”Cunoșteam istorii dramatice asemănătoare. Oameni care erau scoși din casă fără să fie anunțați, oameni în vârstă, familii, toți erau nevoiți să-și părăsească locuințele și să se mute unde le dictau comuniștii cu funcții. Toată viața Margaretei, personajul meu, era legată de această casă, acolo locuise cu familia ei, cu copiii, acolo avea tot și nu se putea vedea dintr-o dată mutându-se într-o cutie de chibrituri, aruncată undeva, la margine de București. Așa că pentru mine a fost o reîntâlnire dureroasă cu acele vremuri, dar în același timp a fost și un fel de exorcizare, pentru că am trăit pe pielea mea acea perioadă nefericită din istoria României.”   

“Anul Nou care n-a fost” i-a adus lui Andrei Miercure primul rol principal într-un lungmetraj. Laurențiu Silvestru, personajul pe care îl interpretează, este un tânăr care încearcă să se salveze dintr-un regim totalitar alegând să treacă ilegal granița. Am vorbit cu Andrei Miercure despre provocările pe care i le-a adus acest rol.

„Netrăind în perioada comunistă, am căutat orice surse de documentare, mi-am întrebat familia, prietenii, cum era perioada respectivă. Și mi s-au povestit destul de multe întâmplări din acea perioadă. Bineînțeles, am văzut documentare, am citit cărți și am ascultat muzică din perioada respectivă pentru că m-a ajutat să mă conectez. Și cred că ce m-a ajutat cel mai tare în construcția acestui personaj este că am încercat să mă apropii de Laurențiu și să mă împrietenesc cu el. Am încercat să văd care sunt frustrările și dorințele lui cele mai mari, care sunt nevoile pe care le are și dorește să le rezolve. Cred că tinerețea și entuziasmul caracteristic vârstei îl pot împinge spre un gest destul de nesăbuit. Cumva am adus o parte destul de personală din mine spre Laurențiu, și mai ales un anumit tip de nesiguranță, de chestionare a deciziei pe care a luat-o.”

Lungmetrajul „Anul Nou care n-a fost” scris, regizat și produs de Bogdan Mureșanu a ajuns recent în cinematografele din Franța și Belgia, după ce Caravana Cinematografică dedicată promovării filmului a trecut prin mai multe orașe din România.