Dicţionar de locuri literare bucureştene

Dicţionarul de locuri literare bucureştene, volumul semnat de Andreea Răsuceanu şi Corina Ciocârlie, spune 167 de poveşti despre Bucureştiul literar.

Corina Sabău, 15.02.2020, 14:29

Dicţionarul de locuri literare bucureştene, volumul
semnat de Andreea Răsuceanu şi Corina Ciocârlie, spune 167 de poveşti despre
Bucureştiul literar. Iniţial, cele două autoare au inventariat două mii de
locuri şi legende urbane relevante pentru personajele literaturii române,
pentru geografia reală şi literară a oraşului. Reale ori fictive, străzile,
aleile, bulevardele se bifurcă şi îşi răspund, dând naştere la o serie de
povești interconectate: din Amzei în Romană, de la Ateneu până în Herăstrău,
din Cotroceni până în Dudeşti, traiectoriile personajelor desenează o hartă
virtuală a Bucureștiului, cu ajutorul căreia cititorul se poate orienta în
preumblările sale urbane şi romaneşti, scriu cele două autoare ale Dicţionarul
de locuri literare bucureştene, Andreea Răsuceanu şi Corina Ciocârlie. Calea Victoriei,
Strada Mântuleasa, Parcul Ioanid, Parcul Cişmigiu, Hanul lui Manuc, Şoseaua
Virtuţii, Calea Văcăreşti, Casa din Strada Sirenelor, Hotel Universal, Gara de
Est sunt câteva dintre locurile inventariate în Dicţionar.

Andreea Răsuceanu, scriitoare
şi critic literar. A fost un moment de panică la început, a fost o perspectivă destul de
înspăimântătoare că trebuie să trecem din nou prin mare parte din literatura
română şi aşa s-a şi întâmplat, aşa am început, am recitit mulţi autori români.
Ne-am hotărât să începem de la câteva nuclee, am trecut prin secolul al XIX-lea,
ne-am oprit asupra scriitorilor interbelici pentru care am negociat destul de
mult, am ajuns, evident, şi la autorii contemporani despre care eu am mai
scris, dar am încercat să nu revin asupra scriitorilor despre care am scris
deja în cărţile mele anterioare.

Corina Ciocârlie a fost un partener
extraordinar, cu un entuziasm care s-a întâlnit cu entuziasmul meu. Cred că
aici este secretul acestei cărţi, amândouă avem o pasiune extraordinară pentru
Bucureşti şi poveştile lui. În plus, ne-am completat natural, pentru că, de
data asta, eu am dorit să explorez şi periferia bucureşteană, în timp ce Corina
a rămas mai degrabă în zona selectă. Am vrut să scriu şi despre Bucureştiul
pitoresc, despre Bucureştiul mahalalelor, de la marginea oraşului, despre Groapa
Cuţarida (loc care şi-a luat numele după inginerul Nicolae Cuţarida, prezent în
romanul Groapa, apărut în 1957, scris de Eugen Barbu) despre Buzeştii (zonă
situată în jurul Pieţei/Căii Buzeşti) cu cârciumile extraordinare, care te fac
să deschizi ochii asupra vieţii, aşa cum spune un personaj. Am scris şi
despre mahalaua Filantropia, despre Calea Griviţei, despre zona aceea care este
încă necartografiată, un teritoriu vid, în care poţi vedea de fapt evoluţia
urbanistică, poţi vedeacum se ridică oraşul.

Dicţionarul de locuri literare
bucureştene şi-a propus să fie un fel de revanşă a Bucureştiului mutilat,
agresat, dispărut, o lectură răzbunătoare şi răscumpărătoare a unui oraş
îndrăgit spune Corina Ciocârlie, critic literar şi doctor în ştiinţe filologice. În
paginile Dicţionarului, cartierul Uranus n-a fost încă demolat, Casa Scânteii
n-a luat locul Hipodromului Băneasa, Sala Dalles şi-a păstrat faţada modernistă
din anii 30, iar în spatele hotelului Lido se mai aude încă forfota
ademenitoare a faimosului bazin cu valuri. Chiar şi din această librărie, unde
suntem în seara aceasta, librăria Humanitas Cişmigiu, dacă am privi pe fereastra
ficţiunii, am vedea un Bulevard Regina Elisabeta extraordinar. Un spectacol
permanent cu afişe colorate, cu reclame luminoase, cu toalete şi coafuri
excentrice, cu pasiuni amoroase, cu adulteruri şi trădări ca în filme.

Între Parcul
Cişmigiu şi berăria Gambrinus de-o parte, cinematograful Capitol şi Cercul
Militar de cealaltă, ar defila în seara asta, dacă am privi prin feresastra
ficţiunii, toată lumea bună a romanului interbelic, începând cu Nory Baldovin
(protagonista romanului Rădăcini, publicat de Hortensia Papadat Bengescu în
1938), continuând cu Emilia Răchitaru (personaj din romanul Patul lui Procust,
publicat de Camil Petrescu în 1933) şi terminând cu inevitabila doamnă T. (personaj
principal din acelaşi roman, Patul lui Procust, de Camil Petrescu). Oricum,
nimic n-ar fi tern sau plicticos, faţadele clădirilor n-ar fi scorojite, sălile
de cinematograf nu s-ar fi închis. Iar Letiţia Branea, eroina Gabrielei
Adameşteanu, abia sosită la Bucureşti de la Paris în romanul Fontana di Trevi
(care închide trilogia deschisă de Drumul egal al fiecărei zile și continuată
de Provizorat) n-ar mai deplînge faptul că Bulevardul Elisabeta a devenit un
peisaj dezolant, cu clădiri jupuite şi cornişe derăpănate, unde singurul punct
luminos e librăria Humanitas Cişmigiu, la doi paşi de berăria Gambrinus micşorată,
dar restaurată.

Dincolo
de nomenclatorul străzilor, în Dicţionarul de locuri literare bucureştene sunt
repertoriate monumente, gări, intersecţii, parcuri, pieţe, cafenele, cârciumi,
hoteluri, cinematografe, ba chiar tarabe de anticari ori chioşcuri de ziare -
fiecare dintre ele reprezentând un reper, un nod în reţeaua simbolică a
oraşului