Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti
Prima seară a Festivalului Internaţional de Literatură Bucureşti, care s-a desfăşurat la începutul lunii decembrie la Clubul Ţăranului din capitală, a pornit de la unul din romanele scriitoarei israeliene Zeruya Shalev...
Adaugă ca sursă preferată în Google
Corina Sabău, 28.12.2013, 12:50
Prima seară a Festivalului Internaţional de Literatură Bucureşti, care s-a desfăşurat la începutul lunii decembrie la Clubul Ţăranului din capitală, a pornit de la unul din romanele scriitoarei israeliene Zeruya Shalev, “Soţ şi soţie”, tradus şi în română la Editura Polirom. “Recunoscută pe plan internaţional încă de la romanul ei de debut, “Viaţa amoroasă”, scriitoarea israeliană Zeruya Shalev ne oferă, în “Soţ şi soţie”, o meditaţie de o remarcabilă forţă poetică despre gelozie, durere si renunţare” scrie Library Journal.
Şi Publishers Weekly menţionează performanţa Zeruyei Shalev:Romanul Zeruyei Shalev este un neîntrerupt flux al conştiinţei, în care ne sunt redate fragmente de conversaţii, certuri conjugale şi şoapte de dragoste.” Una dintre întrebările lansate celor patru invitaţi, două cupluri de scriitori, Zeruya Shalev şi Eyal Megged (din Israel), respectiv Cecilia Ştefănescu şi Florin Iaru (România) a fost de ce nefericirea are mai degrabă potenţial creativ decât fericirea? Discuţia a fost moderată tot de un cuplu, scriitoarea Adela Greceanu şi jurnalistul Matei Martin.
Revenind la romanul Zeruyei Shalev, “Soţ şi soţie”, Udi şi Naama sînt doi oameni care au crescut unul lîngă celălalt, însă pe parcursul acestui drum de-o viaţă comunicarea dintre ei a fost întreruptă, iar traiul împreună, alături de fiica lor, Noga, se împarte între gelozie, furie şi vină. Se dovedeşte încetul cu încetul că întreaga fundaţie pe care fusese clădită această căsnicie era una firavă, imaginea iubirii idilice trăite în adolescenţă nefiind decît un înveliş iluzoriu al unei vieţi de familie neîmplinite. Zeruya Shalev explică de ce nefericirea îi oferă, în scris, mai mult potenţial decât fericirea: ”Nefericirea este mai creativă decât fericirea. Nefericirea ne motivează, declanşează schimbarea, mişcă lucrurile. Este motivul pentru care în multe din cărţile mele vorbesc despre crize. Însă criza e doar începutul. Ceea ce declanşează ea este important, după o criză ai oportunitatea să te schimbi, să te recuperezi. Unul dintre scopurile mele, ca scriitor, este de a acompania personajele mele nu pe drumul spre fericire, ci spre o schimbare in bine.“
Pentru Eyal Megged, jurnalist, poet şi prozator, profesor de cursuri de scriere creativă, laureat a importante premii literare printre care Macmillian Prize, opţiunea este diferită: ”Eu nu cred că nefericirea este folositoare pentru inspiraţie. Când sunt nefericit, nu prea scriu. Cel mai frumos compliment pe care l-am primit vreodată a venit de la o cititoare a ultimului meu volum, End of the Body”, care a suferit de cancer. Ea mi-a scris că după ce mi-a citit cartea, a găsit motivaţia de a trăi. Asta înseamnă că uneori, când descrii o situaţie nefericită, nu oferi durere, ci fericire pentru cititor.”
Scriitoarea Cecilia Ştefănescu are o opinie diferită. În cărţile ei, se pare că nefericirea este mai frecventă decât fericirea: ”Situaţiile dramatice creează conflicte şi nouă ne face plăcere sa participăm la aceste conflicte. Situaţiile nefericite te fac sa îţi dai jos măştile şi cumva să ieşi din tine. Uneori eşti ridicol, ţi-e ciudă pe tine, încerci, de cele mai multe ori neputincios, să recâştigi acel moment de fericire. Nu mi-am abandonat toate iluziile, dar pe aceasta, că fericirea durează, am fost silită să o abandonez. Fericirea e un moment, ea nu durează. Am deveni nesănatoşi, am suferi îngrozitor să fim în permanenţă fericiţi.”
Scriitorul Florin Iaru împărtăşeşte aceeaşi opinie. În scris, nefericirea este mult mai productivă decât fericirea: “E o chestie de gramatică. În gramatică, fericirea este limitativă, nu are decât adjective, doar calităţi. Dar noi ne căutăm fericirea în pofida a absolut orice. Totuşi, şi mă refer mai ales la literatură, fericirea este statică, nu are conflict, deci nici nu poate să dezvolte un nucleu dramatic. În al doilea rind, cititorii consumă nefericire, şi asta îi mulţumeşte, îi satisface estetic. Dacă publicul caută nefericirea în cărţi, aceasta este foarte rentabilă, iar noi, autorii, ştim lucrul asta.”
După ce fiecare dintre scriitori a optat pentru una din variante, discuţia a continuat cu întrebări la fel de interesante. Ce avantaje există într-o căsnicie între scriitori? Cât este admiraţe, cât înţelegere, cât este competiţie sau invidie într-un cuplu în care ambii parteneri scriu? Ce traume poate aduce literatura într-o căsnicie? Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti( FILB 2013) le-a prilejuit iubitorilor de literatură din capitala României întâlnirea cu nume importante ale literaturii contemporane din Marea Britanie, Israel, Croaţia, Ungaria, Serbia, Jamaica şi România.
