Patru decenii de dans românesc
Lansat la sfârşitul lunii aprilie, volumul O lume întreagă din fărâme. Cronici de dans 1972-2012 de Liana Tugearu - o culegere de articole publicate în majoritate la revista România Literară - este echivalentul unui dicţionar de artă coregrafică...
Adaugă ca sursă preferată în Google
Luana Pleşea, 03.05.2013, 15:15
Lansat la sfârşitul lunii aprilie, volumul O lume întreagă din fărâme. Cronici de dans 1972-2012” de Liana Tugearu – o culegere de articole publicate în majoritate la revista România Literară – este echivalentul unui dicţionar de artă coregrafică sau al unei istorii a dansului din ultimii patruzeci de ani. Elevă a Elenei Penescu Liciu şi a Floriei Capsali, după câţiva ani de dans pe scena constănţeană, autoarea a continuat să se dedice dansului, care a devenit aproape viaţa sa. Criticul Liana Tugearu: “Reprezintă o bună parte din existenţa mea, pentru că existenţa mea s-a derulat tot timpul în ambientul dansului. Eu am dansat, soţul meu, până în ziua de azi, a dansat sau a creat coregrafie, am urmărit aproape tot ce s-a putut urmări în materie de dans fie creat în România, fie venit în turnee din străinătate”.
Cartea Lianei Tugearu a fost lansată cu prilejul deschiderii noului spaţiu al Centrului Naţional al Dansului Bucureşti, instituţie care, de fapt, a şi publicat volumul în parteneriat cu Editura Coresi. Coregraful Mihai Mihalcea, directorul Centrului: Ni s-a părut că este de bun simţ şi absolut necesar. E o urgenţă, pentru că aceste două volume survolează 40 de ani de istorie, fiind nişte documente istorice de-a dreptul. Doamna Tugearu este acel rar critic de dans care, cu răbdare şi generozitate, a însoţit toate fenomenele, toate spectacolele, toate evenimentele de dans, fie ele de dans clasic, de dans contemporan, fie ele produse ale unor autori tineri, la debut, fie ale unor persoane cunoscute, artişti consacraţi. A fost un companion incredibil pe perioada acestor 40 de ani pentru tot ce a însemnat dansul românesc”.
O lume întreagă din fărâme. Cronici de dans 1972-2012” însumează aproximativ 900 de pagini. Criticul de dans Liana Tugearu, despre acest volum mare de cronici şi imagini: “Mi-am dat seama că el suplineşte în bună parte lipsa unei istorii a dansului din ultimii 40 de ani. E un fel de istorie critică pe viu din momentul fiecărui spectacol în parte. Mi-am dat seama că el se întregeşte cu cealaltă carte a mea, Experimentalismul în coregrafia românească a anilor 60 – 90” şi că dansul a fost şi continuă să fie într-o zonă de criză. Ca dovadă că timp de doi ani şi jumătate el nu a mai avut scenă şi sală de repetiţii şi abia astăzi, din fericire, am putut să inaugurăm această oază. Ori asemenea momente grele dansul le-a trăit pe parcursul acestor 40 de ani şi înainte de 1989, când dansul contemporan se desfăşura în spaţii de muzeu sau în teatre care erau dispuse să se deschidă şi către sfera dansului, uneori chiar şi în apartamentele unor particulari… În orice caz, repetiţiile acolo aveau loc, în apartamentele private. Deci, există o continuitate tristă între dificultăţile dansului contemporan dinainte de 89 şi de după. Dar poate că am pus punct final acestei perioade, sperăm noi, cu redeschiderea CNDB în acest nou spaţiu”.
Nu o să vă putem povesti ce conţin cele 900 de pagini, dar am întrebat-o pe doamna Liana Tugearu cu ce începe şi cu ce se termină cartea:Zilele acestea m-am uitat şi eu mai atent la prima şi la ultima cronică – prima, din 1972, şi ultima, din 2012 – şi am constatat cu plăcere că întâmplarea a făcut ca aceste primă şi ultimă cronică să fie legate de două personalităţi de excepţie ale culturii române, de nişte titani ai culturii române. Prima este inspirată din opera lui Constantin Brâncuşi, în coregrafia lui Alexandru Schneider, iar ultima, inspirată de Ion Luca Caragiale, în opera lui Gigi Căciuleanu”.
Volumul O lume întreagă din fărâme. Cronici de dans 1972-2012” înregistrează o mare absenţă, cea a maestrului Ioan Tugearu, soţul Lianei Tugearu, care comentează: “Este o absenţă pe care trebuie să o împlinesc. Tot eu am avut grijă să strâng şi cronicile care s-au scris despre el. Le-am îndosariat, am şi imagini… Deci am de la ce să plec. Sigur, este de neînchipuit toată această perioadă în care el a avut numeroase interpretări şi în ţară, şi în străinătate, şi creaţii coregrafice, el să lipsească sau să fie în foarte mică măsură prezent – adică este prezent atunci când a făcut parte dintr-un festival şi eu nu puteam să mă fac că nu bag de seamă că şi el a fost prezent acolo şi a trebuit să consemnez câteva rânduri despre creaţia lui. Dar este necesar pentru o imagine de ansamblu corectă, să ajung să scot un album numai cu el, cu tot ce s-a scris despre el, cu tot ce a creat, cu imagini din interpretările lui, din coregrafiile făcute de el pentru alţii şi să îndrăznesc să îmi spun şi câteva păreri personale cu această ocazie”.
Liana Tugearu este autoarea unor librete de dans, jucate pe mai multe scene româneşti: Opera Naţională Bucureşti, Teatrul de Balet Oleg Danovsky Constanţa, Opera din Iaşi şi la Orion Balet. În cadrul expoziţiei din 1996, de la ARTEXPO, a organizat secţiunea de coregrafie Experimentalismul în arta românească a anilor ’60 – ‘90”, iar în 2004 a publicat volumul Experimentalismul în coregrafia românească a anilor ‘60 – ‘90”. În 1995 a primit din partea Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali un premiu pentru întreaga activitate de critic de balet.
